Vara în care a crescut

Azi e fix o lună de când minunatul meu soț a plecat într-o lungă aventură. O lună întreagă în care am trecut prin multe gânduri neortodoxe la adresa lui, am avut momente în care am stat pe jos pe podea în bucătărie cu un pahar de vin, răsuflând ușurată că au adormit balaurii și momente în care m-am uitat dimineața în oglindă și mi-am zis Încă 195 de zile. Hai că poți!.

Dar povestea asta nu e despre mine, ci despre marea oportunitate pe care ne-a dat-o dispariția mișelească a celui de-al patrulea membru al clanului. În una din serile alea de stat pe jos în bucătărie, mi-am dat seama că nu sunt superwoman. A fost destul de greu mai ales că știam că arăt grozav în spandex roșu. Și cum stăteam eu așa cu spandexul în vine, am decis că familia asta trebuie să înceapă să se comporte ca un clan în care toți împărțim și joaca și munca.

A urmat un mare consiliu de familie în care primul lucru pe care l-am zis a fost: Băieți, mama nu se descurcă singură. Balaurul mare a răspuns prompt: Să aducem o bunică. Nu. Am decis că bunică aducem numai când e stare de urgență și am dat decret că toată lumea o să muncească în casa noastră.

Papucii au ajuns la locul lor direct din mâinile proprietarilor. Vasele sunt spălate chiar de murdăritori. Miraculos, jucăriile ajung la loc seară de seară. Acum două zile până și gunoiul și-a găsit un viteaz purtător. Nu a murit nimeni, iar vaietele și protestele decurg încă, un pic mai reduse decât la început, dar și așa, munca se face.

Acum ceva timp scriam asta: Copilul meu e muncitor serios. Vreau să vă zic că era o mare tâmpenie, dacă o aplicam pentru munca de rutină care trebuie făcută în casă. Pentru chestii speciale și care merită o recompensă atunci e o idee faină, altfel e bullshit. Mda, parte din minunăția mea e că nu îmi e rușine să zic că am greșit.

Ideea mea de acum e așa: munca zilnică trebuie făcută. Nu place nimănui, dar niciunul nu avem sclavi. Cu cât învățăm copiii ăștia mai repede că trebuie să pună mâna la treabă chiar dacă le place sau nu, poate o să îi ajutăm pe termen lung să devină niște adevărați profesioniști pe care te poți baza că o să ducă un proiect cap coadă și cu părțile sexi și interesante și cu cele de rutină. Poate înțeleg și ce e munca în echipă și poate înțeleg și că nimic nu ne pică din cer, fără niciun efort.

Vara asta am descoperit ce mamă pufulină greșită am fost. Vara asta am descoperit un băiat incredibil de ajutător la nevoie. Am mai descoperit un băiat curajos și care, brusc, a crescut.