City-break în patru

Mi-a fost tot timpul groază să merg în vacanțe cu copii în locuri unde ai ceva de văzut. Excursii gen city-break sau trasee montane mai lungi sau orice implică chestii cărora copiii nu le văd scopul, dar nouă ne plac.

Înainte să am copii, coboram de la ceva râpă și la urcare era o mămică pe un bolovan care fuma o țigară și îi zicea nervoasă fiicei ei de vreo 8 ani, citez: “Eu te-am adus în vacanță și tu mă fuți la cap oriunde mergem că tu nu mai poți?”. Cam de atunci am frica asta puternic implantată în mine. Dacă ajung și eu pe bolovanul ăla și nu am nici o țigară să îmi înec nervii? De ajuns acolo e super simplu și oricine are copii poate confirma.

Anul ăsta ne-am luat inima în dinți și am făcut trei bucăți de city-break-uri chiar reușite și am învățat niște chestii pe care nu mă lasă sufletul să nu vi le dau în ajutor. Țin să menționez că vorbesc despre una bucată băiat de aproape 9 ani, una bucată băiat de 4 ani și una bucată soț minunat și nemăsurabil în ani.

Bun, primul sfat: nu vă așteptați să fie la fel ca atunci când sunteți în doi. Lăsați arta, muzeele moderniste, mâncatul liniștit la terasă, umblatul 8 ore, admiratul fântânilor… O să fie timp mai încolo, dar cu copii ca ai mei, nu chiar acum.

Copiii mei au 2-3 zile de acomodare în spațiu când sunt mult mai agitați și își caută locul. În perioada asta parcă sunt bezmetici. Nu se ating de nicio jucărie pusă cu ei, ci transformă orice prostie în joc. De ex: un taburet puf rotund și plin de praf transformat în minge gigantică de jucat rugby. Să îi oprim din jocul ăsta a fost o luptă inutilă și consumatoare de energie aiurea.

Știind ce le place lor: mașini, trenuri, parcuri și dulciuri și știind care e rata de clacare la efort, undeva la 2-3 ore, ne-am organizat programul după ei. De ex: dimineața mergeam o oră să vedem ceva complet lipsit de interes pentru ei, după aceea făceam o pauză de dulce, după aceea mergeam la o chestie care le plăcea lor, la ieșire hopa un sandwich și o pauză, după care hai să ne dăm cu metroul un pic și ne mai oprim sa vedem ceva pentru noi care are și un parc lângă, după care un prânz târziu în ceva restaurant sau pub pe când nu mai aveau energie de distrus chestii.

Dacă știam că după masa vrem să tragem puțin de ei, atunci dimineața îi duceam undeva unde le plăcea lor și nu refuzam o amintire, un breloc sau o mașinuța de la magazinele puse foarte convenabil la ieșirea din orice muzeu.

Mai departe, ce am reușit cel mai greu a fost să nu îi lăsăm să ne strice buna dispoziție cu remarci de genul: Oh nu, nu iarăși afară sau De ce nu faceți niciodată ce vreau eu?

În rest, nimic special: am luat apartamente unde să putem găti noi și să nu ne stresam că dăm cereale pe jos, am luat bagaje puține și ei au avut fiecare un ghiozdan numai al lui să își ducă ce vrea, fiecare era responsabil la metrou să composteze biletul și nu am intrat in restaurante care au mâncare cu condime te galbene (cică nu e bună).

Ah, o chestie faină: nu le-am luat tehnologie deloc cu ei și uimitor se poate sta 3 ore pe avion să te scobești în nas și să povestești prostii.

Sper să vă fi inspirat să încercați o aventură.

Dă-ți cu parerea

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.