10 și un pic

Eu și Soț, cunoscut pe aici ca Minunatul meu Soț, am reușit să bifăm a zecea aniversare.

Șansele ca această alianță să funcționeze pe termen lung nu erau prea mari. Ne cunoșteam de aproximativ 4 luni când am decis să ne căsătorim, veneam amândoi după o relație de durată sfârșită tragico-comic, veneam din lumi complet diferite și viitorul ne punea în față mari semne de întrebare.

Retrospectiv, căci am luat prânzul împreună în data cu pricina, ne-am dat seama că nu stăm rău deloc la cei zece anișori și paradoxal nu am reușit să ne certăm serios niciodată. Poate fi destul de penibil, dar cred că drăcenia asta funcționează pentru câteva motive:

Ne sprijinim reciproc, activ și asumat, nebuniile și pasiunile: el nu zice nimic când eu aduc acasă încă un teanc de cărți, eu nu zic nimic când el își mai ia un spray de curățat motocicleta.

Putem sta confortabil unul lângă altul fără să scoatem o vorbă făcând fiecare ce are chef, putem merge la concerte sau la petreceri singuri, fără să simțim nevoia de a-l târî pe celalat după el. Cumva ne respectăm individualitatea.

Verbalizăm ce ne dorim și nu așteptăm ca celălalt să se simtă sau să ghicească gândurile.

Fără să ne dăm seama, ne-am împărțit sferele de sarcini prin casă și suntem complici la a amâna făcutul curățeniei.

Ne completăm în raționalizare și simplificare atunci când celălalt o ia razna sau e prea stresat ca să mai vadă pădurea de copaci.

Peste asta se adaugă un kil se noroc și 10 grame de praf magic și puf a ieșit rețeta până la aniversarea asta.

Acuma însă începe distracția: criza vârstei de mijloc, boli tâmpite, copii la pubertate, riscul monotoniei, depozite de grăsime, coaie crețe…nu mai putem garanta nimic pentru următorii 10.

PS: ar mai fi de adăugat că eu arăt bine în galben și el în negru și culorile astea se asortează perfect!

One thought on “10 și un pic

  1. Pingback: 10 și un pic în Mercur retrograd – Prințesele sunt la casa de nebuni

Comments are closed.