O fustă de birou cu dilemă

Azi, pe când așteptam cu încordare să se deschidă un blestemat de excel, singura mea sursă de fericire zilnică, m-am pornit la observat colegi și m-a lovit o dilemă de birou. Dacă nu o rezolv, nu cred că pot să dorm sau să revin mâine la același excel.

Situația: Dacă îți pică cu tronc o colegă de serviciu și faci cumva și te cuplezi cu ea și ești mega ultra amorezat și mega extra hormonat, ce naiba faci când apare tipa la serviciu într-o super fustă, toată strâmtă fix în părțile perfecte? Apare pe lângă biroul tău, tu te faci că îți e indiferentă ca să păstrați aparențele, dar în mintea ta rulezi filme cum te duci și îi tragi una peste fund. La naiba, dar nu poți face așa ceva și în tot timpul ăsta, fucking 8 ore, tipa o să se plimbe pe sub nasul tău și tu stai ca nesătulu și salivezi pe taste. Gata concentrare, gata task terminat la timp, gata cu totul. Plus de asta începi să îl vezi și pe Gigelul de lângă cum se uită lung după fusta ta și îți vine să îi arăți unde e monitorul și treaba lui. Jos ochii de pe fusta mea! Masa de prânz, îi zici să ieșiți să mâncați și așteptând cuminte liftul, te gândești că acum va fi momentul. Se deschid ușile…Căcat, liftul e plin. Rulezi așa toată ziua, seara, epuizat și ultra stârnit de așteptare, sfâșii fusta în bucățele, după care începi să ai fantezii periculoase despre cum ai putea atinge fusta asta și la birou, dar să nu vadă nimeni și să nu ai probleme nici tu și nici fusta. Uhh, dileme, dileme, ce incitant. Ca un fel de Mr and Mrs Smith, numai că eu am sprâncene mai faine ca Brad.

Pe repede înainte…trec vreo 3 ani, aceeași firmă, aceeași fustă, povestea deja veche, dar ce tare arată colega asta noua cu fusta ei nouă și uite cum se plimbă prin fața ta și pe când începe să îți curgă încetișor saliva pe taste, fusta ta se încruntă spre tine și gata cu filmele. Nici petrecerile de firma nu mai sunt chiar la fel, niciunul nu vă puteți bucura de un pic mai mult alcool și miserupismul care vine cu el. Și diminețile par a fi altfel, nici măcar nu mai poți să tragi un pârț amărât în mașină sau să te scobești în nas la semafor că fusta ta e cu tine în FIECARE dimineață spre serviciu. Doamne dă o delegație!

Pe repede înainte…despărțire cu suferință, aflată încetișor de tot biroul, fusta ta se cuplează cu altul…Cu ce îi ăsta mai bun ca mine? Dar ce i-a trebuit la ăsta? Ce interesant, o să ajung în același proiect cu el. Ha haaa, jar mănânci băiete!

Dilema: Cum se descurcă oamenii cu relațiile astea la birou? Adică chiar să nu ai nici măcar 8 ore de pauză în care să poți să nu fii perfect? E ca un preludiu transformat în maraton. Cum naiba rezitați? Ce faceți? De ce faceți?

Dă-ți cu parerea

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.