Ovidiu Alexandru R.

Ovidiu Alexandru, ah, ce ochi, ce freză depeche, ce frumos cred că era. Prima mea iubire. Clasa a doua sau a treia. Stăteam în banca a treia de la perete, pe stânga. El stătea în banca a patra, în spatele colegului meu de bancă.

Eu eram o ochelaristă cu părul veșnic scurt și ciufulit, cu haine neîngrijite și încă nu aflasem că nu aveam să fiu niciodată o tipă din aia faină, ci o mediocră care nici măcar nu o să se mai chinuie să alerge după frumoși când o să afle adevărul ăsta.

I-am scris un bilet. I-am zis că îmi place de el și dacă îi place și lui de mine îl invit să ne vedem într-o sâmbătă afară. Nu a venit și nici nu a zis nimic.

După multe săptămâni, învățătoarea o chema pe mama la școală. De cât timp era ea învățătoare nu mai văzuse așa ceva. Colegul Neluțu găsise biletul și i-l pasa pe sub masă colegului Radu tocmai când învățătoarea trecea și a întrerupt traseul biletului meu plin de iubire și speranțe.

Mama mi-a ținut monologul cu ce sunt prostiile astea și că la vârsta mea cum să îmi stea capul la așa ceva, că să nu mă mai prindă, că școala e cea mai importantă, că..,că… În tot timpul discursului eu vedeam numai că în mâna ei biletul meu avea un alt bilet lipit de el.

L-am căutat peste tot. Eram sigură că îl aruncase. Pe mine m-au mutat în banca a doua de la geam. Ovidiu Alexandru nu mai zicea nimic. Nici eu nu mai ziceam nimic către el. Tot atunci am decis că nu o să mai zic nimic vreodată nici către vreun adult despre ceva ce ei nu puteau înțelege oricum.

După mulți ani am găsit un bilet în dulăpiorul din baie. Îngălbenit și plin de praf. Era biletul meu. De el era lipit biletul lui. Și lui îi plăcea de mine, dar nu putuse veni la data respectivă și mă invita la altă întâlnire. Era prea târziu. Ovidiu Alexandru nu mai avea freza depeche, fuma în spatele școlii și se pupa după ore cu o tipă bună. Eu eram tot cu ochelari gigantici și cu părul dubios, plus ceva coșuri și mă chinuiam să mă integrez într-un grup care era deja cu mult peste nasul meu.

Ștergeam praful și am dat peste o foaie. Un desen cu o casă mică în care erau doi omuleți. Dedesubt scria Și eu te iubesc , iar deasupra numele lui și al ei. Am zâmbit și am pus hârtia la loc. Băiatul meu cel mare este îndrăgostit.

Seara, am luat din raft Brotacul îndrăgostit, i-am pus pe băieți în pat și am povestit cum îți face inima pâc-pâc când ești îndrăgostit și cum nimic nu e mai fain decât să fii amorezat de o rață. I-am întrebat dacă lor le face inima pâc-pâc. Marele a zâmbit și și-a băgat capul în pernă. Micul a șoptit doar: Arriaaaa.