Preocupare empatică pe linia 30

Am purces pe înserat cu pruncii în parc și pe când le-a ajuns zăpada și în chiloți ne-am urcat ca un alai de jale într-un autobuz plin de oameni.

Ne-am găsit un loc în care speram să nu fie nevoie de prea multă echilibristică lângă un grup de scaune unde ședeau trei bătrânei și o copilă. O bătrânică îl înghiontește pe bătrânel să se dea jos de pe scaun să stăm noi. Mulțumesc frumos de tot și îl urc pe scaun pe micul Jelea. 

Îl agăț pe mareleJelea  de noi și Doamne-ți mulțam. Atunci aud o tanti din spate zicând apăsat: Domnișoara, stați bine? Ia ridicați-vă să lăsați femeia cu copii. Mă înroșesc toată, insist că ne descrucăm, dar tanti insistă mai ceva ca mine. Copila se ridică greu schiopătând și pe mine mă apucă îndoiala că ce facem e ok.

Se eliberează autobuzul și copila se așează schiopătând. Ba chiar își ajută cu mâna piciorul stâng și și-l așează pe scaun. Remușcări cu duiumul pe capul meu.

Ajungem în stație și vedem că și copila se dă jos. Merge șchiopătând încet în fața noastră. Mă tot uitam și mă gândeam ce fază aiurea pentru toți, cum s-o fi chinuit pe autobuz și eu sigur mă descurcam și în picioare. Bine că s-a găsit tanti aia să facă educație chiar atunci.

Face dreapta pe alee, se uită în spate și merge mai departe. Atunci, creierul meu înghețat îmi trimite primul semn de inteligență pe ziua asta și îmi zice că i se pare că fata șchiopăta cu piciorul drept și nu cu stângul ca în autobuz.

Strâng rapid gâștele brusc nemaijelitoare împrăștiate pe alee și o iau pe urmele fetei. În noapte, văd o siluetă zveltă ce umbla fără probleme. Era fata mea brusc vindecată de orice șchioapătat.

Observația numărul unu: Iarăși am fost tută. Cred că ce am făcut se cheamă empatie emoțională, mai cu seamă preocupare empatică. Detalii simplu explicate găsiți aici: https://clipsi.ro/empatia-emotionala-cognitiva-diferenta-dintre-empatie-simpatie-compasiune/

Observația numărul doi: Dacă copila s-a chinuit atât să creeze o ”scuză” pentru lipsa ei de reacție la nevoia noastră de scaun, atunci poate se simțea vinovată și e de fapt un caz recuperabil?

Observația numărul trei: Când sunt premiile Gopo? Se face selecție și de prin autobuze?