Exerciții de independență

Am ajuns acasă târziu cu micuțul mârâit de parcă i se încaseră toate corăbiile. Printre urlete se auzea numai Lăticc. Vreau lătiiccc. Deschid frigiderul în căutarea vindecării și ochii mi se blochează disperați pe ușă. Nu aveam lătic. Deloc. Micul se prăbușește la podea urlând cu jale.

Marele apare, evaluează situația și aruncă un nonșalant Mă duc eu la Profi să îi iau lapte.

Lapte? Profi? La 3 străzi distanță? Unde nu ai fost niciodată singur? Copilul ăsta e sigur? Dacă se pierde? Dacă nu e atent la mașini? Nu știe încă nici să își facă șireturile. Oare nu îl fură cineva? Lasă teama și profită de moment, Ruxandro!

L-am instruit cu vorbitul cu străini, i-am dat bani să își ia și lui ceva, am făcut cruce cu limba în cerul gurii și dus a fost.

15 minute am stat ca o proastă în geam și numa nu venea. Panica se ridica ușor și pe când încercam să fac pe dura aud copilu deschizând ușa.

Măi, a apărut într-o veselie și mândrie cum nu l-am mai văzut decât o dată în viață, după ce s-a dat pe un derdeluș gigantic. Dacă ar fi fost un pepene ar fi plesnit în soare.

Eu…poate sunt o proastă panicată, dar îi iau un ceas cu GPS și de acuma să facă bine să își miște curul zilnic după pâine că e băiat independent.

Voi? Faceți exerciții de independență cu prunci de asfalt de 7 ani?

Dă-ți cu parerea

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.