Un kurtos greu de uitat

De câtva timp am început să facem cu băiatul cel mare exerciții de independență, un pic mai târziu decât am fi vrut, dar măcar ne-am trezit și am început.

Ieri, l-am trimis la coadă la kurtos în Parcul mare și noi am plecat la locurile de joacă. I-am dat 14 lei și i-am zis că probabil va trebui să primească rest, dar nu știam exact cât.

După vreo 10 minute a apărut mândru ca un pepene cu kurtoșul lui. Nici dacă îl lăsa tac-su să se joace un an tancuri nu ar fi fost așa de fericit.

La un minut după apariția lui, am văzut alergând spre mine o fată cu 2 lei în mână. Mi-a zis că băiatul uitase restul și a fugit după el, în contextul în care parcul e în spatele gheretei, deci chiar a trebuit să se chinuie un pic să îl găsească pe amețitul corect.

Măi, eu am rămas așa de impresionată de nu vă imaginați pentru un gest atât de corect și neașteptat și totuși atât de firesc într-o lume normală la cap. Vă rog să nu mai dați banii pe prostii când mergeți în parc, ci să luați kurtos de la prima cabană de lângă cișmea și să zâmbiți oricărei fete care vinde acolo.

Mulțumesc mult! Köszönöm szépen!

2 Comments

Comments are closed.