Inglorious little bastardette

Stăteam la coadă la farmacie. M-am pus la coada de lângă ușă și așteptam fără niciun chef să îmi vină rândul. Aș fi putut sta așa ore întregi, numai să fiu în liniște, eu cu gândurile mele.

La coada unu, cineva se agita. Mă uit și văd o tipă care se tot uita spre mine. Mă uit la ea, ea continuă să se uite fix la mine. Din când în când mai întorcea capul spre farmacistă, dar după aceea, revenea la mine.

I-am zâmbit și mi-a zâmbit. După mai multe schimburi de priviri mi-a răsărit în cap un gând plăcut. Oare m-a recunoscut? Oare e prima persoană care mă recunoaște? Oare ce articol o fi citit? Ce sentiment plăcut. Uite, după atâția ani mă recunoaște cineva. Dar oare cum mă recunoaște că eu am părul foarte scurt față de poza de pe blog? No las, mă recunoaște și ce fain e.

Farmacista termină, tipa ia repede punga și fuge afară din farmacie prin spatele meu. Mă întorc bulversată. Avea bicicleta lăsată în spatele meu, la intrarea în farmacie și nu era legată…de fapt o verifica să nu o fure cineva…

Tunete și fulgere! Azi fac 4 ani de blogging și gloria fuge de mine mai ceva ca o tipă în spandex pe bicicletă verde. Tunete!

2 Comments

Comments are closed.