Azi chiar cred ca suntem fucked up

Știți filmulețele alea cu insulele plutitoare de gunoaie din ocean de se tot învârt pe social media? Eu m-am gândit de multe ori că nu poate fi așa de rău și că sigur le-au filmat ăștia din ceva unghi șmecher de îți dau senzația că sunt mult mai mari sau că exagerează ca să șocheze. Habar nu am de ce tot încercam să îndulcesc mizeria actuală a omenirii.

Ieri a fost furtună pe mare, ceea ce înseamnă că valurile au crescut și marea a adus tot ce a putut în golfulețul în care ne ducem noi și vreo 20-30 de familii viața monotonă de păzitori de prunci aduși la aerosol. Pe mijlocul golfului marea s-a umplut de alge. Nu mai puteai intra în apă fără să treci de vreo 3 metri de alge. Pe lângă alge era plin de pungi de plastic, dopuri de sticle, sticle, bucăți de jucării, saci de rafie, paie și inclusiv pixuri. Toate pluteau într-o veselie și pe alocuri se opreau pe mal.

Lumea privea scârbită apa și ocolea frumos marea de mizerii, intrând în mare mai prin dreapta sau mai prin stânga. Copiii se jucau liniștiți la mal printre ce aducea marea și nu mișcau nici cu un degețel gunoaiele.

La un moment dat o tanti a început să strângă plasticele care ieșeau dintre alge în zona liberă de înot și le-a dus la gunoi. A fost singura. Niciun alt colocatar de șezlong nu s-a molipsit de dorința de a curăța.

Scârba nu i-a mișcat decât spre piscină, părăsind plaja.

Azi, plaja a fost curățată de cei ce o întrețin și noi, boierii, am revenit să ne fixăm vitamina D.

Am crezut mult timp că atunci când faci ceva bun și cu sens trebuie să ții pentru tine, ca să nu pară că te lauzi. După ce mi s-a mai copt un pic mintea, am crezut că trebuie să spui ce faci bine și cu sens, ca să inspiri și pe alții care poate au aceeași structură ca tine, dar nu știau ce pot face. După ce am văzut cum lumea preferă să stea în gunoaie decât să vadă exemplul clar că se poate face ceva atunci, pe loc, nu să aștepte să facă altul al cărui job e asta, mi s-a dărâmat și credința exemplului. Cu tot zen-ul meu, azi, chiar cred ca suntem fucked up.

Marea, în schimb, nu e. Pe un dop de sticlă am găsit o întreagă colonie de scoici. Dopul era aproape complet refolosit de micuțele organisme ca o casă plutitoare. Nici nu am știut cum e mai bine… să îi arunc la coș sau nu.

3 Comments

  1. Când am fost profesoara in Zlatna, am participat cu elevii la acțiuni de ecologizare. Îți trimit pe mess poza cu mormanul de peturi strânse din Cheile Glodului. A fost chiar trist 😢 (nu știu / nu pot) sa pun poza aici.

    Like

Comments are closed.