Când cărțile de management aveau dreptate

Am considerat tot timpul că managerul de proiect trebuie în primul rând să fie un bun colaborator și mai apoi un bun manager. În orice proiect am pus accent pe relația cu echipa și clientul. Odată stabilită o relație bună lucrurile merg mai ușor, iar momentele dificile sunt depășite mai simplu.

Cu abordarea asta, mi-am zis că prima și prima dată, clientul trebuie să aibă încredere în mine. Încrederea se poate obține prin transparență totală, comunicare liberă și frecventă și o atitudine constantă de a rezolva probleme și a privi spre viitor cu încredere că zilnic învățăm să facem lucrurile mai bine. Astea pe lângă o chimie cu clientul par a produce o relație bună. Cărțile de management? Nebunie și birocrație curată!

În povestea asta, am construit fain relația cu clientul și deja funcționa de mulți ani printr-o singură întâlnire formală săptămânală în care puneam țara la cale, alcătuiam lista cu cine ce face și până când și după aia treceam la treabă. Ne mai certam, eu îi reproșam că mărește scopul și că o să i se schimbe data livrării, el îmi zicea că nu poate să accepte că eu nu îi accept modificările și ne certam și ne împăcam și rezolvam. Vorbeam aproape zilnic, dar marțea de la 14:00 era întâlnirea noastră de management al proiectului unde rezolvam planurile.

Zero rapoarte, zero sumarizări de întâlniri, zero documentare a deciziilor, relația noastră funcționa pe încredere reciprocă.

Într-o zi cu soare relația asta a făcut POC. Era soare afară și copacii înfrunziseră și noi stăteam la masă cu un șef mare și el a zis că ne-am depășit bugetul și șeful a întrebat dacă băiatul meu știa de asta și băiatul a răspuns că de unele depășiri da, de altele nu. Și atunci am simțit o tahicardie ușoară și o ceață în fața ochilor și o mică zbatere de ochi, căci cineva tocmai altera adevărul. Voiam să pot scoate măcar înregistrările audio ale Skype-ului.

Concluzia: oricât de agile, zen sau feng shui aș fi, să nu fac un mic raport după decizii ce impactează bugetul sau scopul e prostie curată. Din păcate nu știi când trebuie să îți acoperi curul… Nu îmi place, dar asta e realitatea.

Acuma vine întrebarea: Ce credeți că ar trebui făcut tot timpul, musai și obligatoriu într-un proiect?

2 Comments

Dă-ți cu parerea

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s