Neinvitația

O prietenă dragă era tare mohorâtă azi căci copilul ei nu fusese invitat la ziua unui coleg de clasă și bietul băiat întreba când e ziua, că vrea și el să meargă. Am făcut planuri de răzbunare diabolice și am tot încercat să minimizăm, dar o durea. O durea nedreptatea. O durea că părinții lasă să se formeze bisericuțe în clasă. Și o durea că trebuia să vadă dezamăgirea copilului ei. Nu era corect și punct.

Retroactiv mi-am dat seama că ne-am aberat la maxim și că de fapt e încă o ocazie să pregătim copilul pentru ce îl așteaptă de fapt în viață. Că nu te pot place toți, că oamenii au alegerile lor motivate de dorințele lor și de constrângerile lor, că azi ești inclus în grup și mâine nu mai ești, că nu îi putem învăța noi pe alții ce e corect și ce nu și că la tot pasul va fi nedreptățit sau favorizat, iar noi părinții nu putem schimba nimic din astea.

Noi putem doar să încercăm să îi ajutăm să stea drepți și să pășească cu încredere în ei, indiferent de ce se întâmplă în jur și de părerile sau acțiunile altora, in rest…asta e viața și efectul ei direct e că există Coelho.

De fapt, această neinvitație ar putea fi mai bună pentru el pe termen lung decât o invitație. Problema e că noi nu știm încă cum să trecem peste durerile noastre din trecut și să îi ajutăm să ia evenimentele astea senin și deloc personal.

Draga mea, eu nu am învățat nici acum că nu mă place toată lumea și că e ok să fie așa. Deci, când reușești să îl înveți pe băiet, hai te rog și pe la mine.

Dă-ți cu parerea

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s