Premiantul clasei

În clasa a zecea ni s-a schimbat profesorul de matematică. A apărut un tip proaspăt ieșit din facultate care chiar avea chef să bage matematică în noi. După câteva luni ploua cu 6 și 7 și lumea nu era prea fericită. Partea faină era că explicațiile lui erau logice și destul de clare, iar eu miraculos chiar le pricepeam. Am reușit să iau la teză un incredibil 9.15, care m-a urcat pentru 30 de minute pe culmile gloriei mele academice. După cele 30 de minute am auzit câteva colege râzând că sigur iau ore de matematică și că sigur merg la proful și de aia am luat notă mare. Textul s-a repetat zile în șir și apoi s-a transferat la informatică și într-o poveste clasică de liceu nu eram prea cool.

Știți cui îi place de elevul premiant? Nimănui. Nicicând. Elevul premiant reprezintă sau tocilarul care nu vrei să fii pentru că nu are nicio viață socială sau unul care sigur înșală cu ceva sistemul și tot nu ai vrea să fii ca să nu creadă lumea că ești tocilar. Elevul premiant nu e niciodată învăluit în respectul lumii pentru cât a muncit să ajungă acolo, ci e privit numai cu dispreț și un pic de invidie. Nici chiar tocilarul nu e privit ca unul care chiar muncește, doar el tocește, aia nu e muncă, aia e un fel de repetiție tâmpă.

Mergând un pas mai departe în lumea adulților, am ținut o prezentare recent despre cum ne-am organizat pe un proiect și nu a fost tocmai cel mai ușor drum, chiar dacă am reușit să livrăm și clientul a fost destul de mulțumit, nu cred că am făcut o treabă genială pe partea de organizare.

De ce o poveste despre un eșec? Pentru că eu cred că lumea învață mult mai bine din poveștile astea. Faptul că poți să o dai în bară și după zeci de proiecte sau că pas cu pas ai văzut greșelile, te-ai dat cu capul de perete și ai găsit soluții, te face să nu fii premiantul clasei și te face mai puțin antipatic ca atunci când povestești un succes și nu și drumul sinuos spre acel succes.

Eu cred că să îți povestești experințele și cum ai rezolvat probleme nu te face vulnerabil și nici mai puțin project_manager_centură_neagră, ci doar dă mesajului tău o permeabilitate mai mare, mai ales cand nu vrei numai să trasmiți un mesaj ci vrei să și inspiri. Stând pe piedestalul perfecțiunii, cred că lumea numai se uită uimită la strălucirea papucilor tăi perfect lăcuiți și nu te simte uman și accesibil.

Pe lângă asta toată lumea iubește o poveste bună presărată cu suspans, dramă și comedie. Cam ca o telenovelă sud-americană, așa e și un proiect.