Eu zic să aplaudăm

Am avut un scurt moment creativ, absolut inutil, generat de lipsa de oxigen și limitările fizice cauzate de consemnarea în spațiile închise din avioane și aeroporturi.

Urmează un scurt eseu legat de aplaudat:

7 momente în care, dacă ești român adevărat, vei știi că trebuie să aplauzi din tot sufletul tău, dar totuși nu o vei face:

Când constructorul îți termină lucrarea când v-ați înțeles și nu după ce ai alergat disperat după el încă o dată pe atât.

Când curierul cel prietenos îți spune Bună dimineața zâmbitor și chiar te sună cu 30 de minute înainte să vină la tine.

Când expresorul comandat de pe internet, de la un mare magazin de profil, ajunge la tine la timp, e modelul corect și mai și funcționează.

Când găsești în parcarea la mall măcar un loc liber, acolo în primul rând la handicapați, unde să nu fie parcat un Lamborghini.

Când ANAF reușește să îți calculeze corect dările și nu îți roagă angajatorul să te informeze că ți-a pus propire pe cont pentru că el nu are date din toate sistemele pe unde verși tu bani la timp.

Când trece măcar o iarnă și șoselele nu se transformă în traseu de off-road.

Când mergi la poștă să ridici o recomandată și reușești să îmbătrânești frumos în timp ce aștepți să se completeze registrele inutilității.

 

1 moment în care dacă ești român adevărat vei știi că nu trebuie să aplauzi, dar totuși o vei face:

Când după un zbor lin și fără goluri de aer, ai aterizat ca un fulg pe pista perfectă din metropolă, atunci aplauzi beat, nu de bucuria supraviețuirii după încă un zbor în care ai stat cu bucile strânse tot drumul, ci de rara fericire că măcar ceva din viața ta chinuită de român a funcționat bine. După aia, te uiți încă o dată la stewardesă dezlipită dintr-o reclamă la sare de lămâie și te gândești că nu avea cum să meargă totul bine. Lasă, măcar pilotul ăla ți-a mai cruțat o dată viața. E ca și cum l-ai aplauda pe Dumnezeu. Hai, zii, nu merită Dumnezeu aplaudat?

2 Comments

Comments are closed.