Sunt zile în care mi-aș dori o zână

Mi-a aruncat o jucărie în cap, după care el a început să plângă de numa numa și tot eu l-am consolat în timp ce îmi țineam o compresă rece pe frunte.

S-a supărat că i s-a stricat un autobuz și a venit, mi-a dat un pumn, după care a plâns de mama focului să îi dau lătic că numai așa se poate liniști.

Când am apărut cu lăticul s-a prăbușit pe jos în cele mai crunte tânguieli pentru că i-am dat biberonul cu Micky negru cu roșu și nu pe cel cu Minnie negru cu roșu.

L-am îmbrăcat să ducem gunoiul și lumea s-a terminat pentru că nu i-am dat căciula cu pompieri, fiind udă la uscat.

Pe drum spre gunoi o altă tragdie a avut loc. Nu putea duce punga pe care o dorea el din cele două pungi galbene identice pentru că era prea grea, așa că s-a întins pe jos lângă un rahat de câine ca să contemple cerul și viața lui grea.

Puneți asta pe repeat din oră în oră, din zi în zi, din săptămână în săptămână.

Unele mame se închid în dormitor și plâng până se descarcă.

Unele mame deschid frigiderul și își mănâncă disperarea.

Unele mame strigă la ei sperând că măcar așa o să le audă.

Unele mame își sună mama și spun că nu mai rezistă și să vină să stea și ea cu odorul.

Unele mame le trag una la fund.

Unele mame renunță și încep să îi ignore.

Unele mame respiră de câteva ori și tratează cu calm orice situație știind că într-o zi o să treacă.

Mi-aș dori tare să pot să fiu ultima mama, dar sunt zile în care aș face orice numai să mă pot încuia în cameră și să zac în pat privind tavanul în timp ce o zână blândă are grijă de prunc. După ce ar trece furtuna, aș ieși grațios din camera mea și mi-aș cere scuze că am luat-o razna și i-aș explica că nici mama lui nu e perfectă și că e ok așa și încearcă mâine să fie perfectă, poate îi iese mai bine.

Aveți vreo zână de dat cu împrumut?