O mămică, un prunc și o centrală

Stăteam acum vreo doi ani pe prispă la munte și trăgeam un ultim fum din încă o țigară imaginară și mă gândeam la copilul cel mare care nu mai dorea să meargă la înot. Oricât de mult iubeam eu apa și alunecarea ușoară spre bătăia perfectă, înotul nu era pentru el. Dar ce era? Baschet? Fotbal? Ce sport? Și de ce voiam așa de tare un sport? De ce nu ajungea alergatul bezmetic până la epuizare prin curte sau parcuri? Pentru disciplină, pentru forță, pentru munca de echipă, pentru competiție… veneau răspunsurile rapid.

Mi-am mai aprins o țigară și am contemplat la răspunsurile mele perfecte, ca la carte. O mămică ca la carte, cu un serviciu ca la carte, cu o familie ca la carte, cu aspirații ca la carte, cu viitori copii ca la carte.

Am privit tot timpul cu jind la cei exotici, cei ieșiți din tipare, cei care făceau nebunii. Mi se părea că într-un mod ciudat ei trăiesc mai mult ca mine. Nu am vrut niciodată să văd și părțile dificile ale vieții lor și cum poate ei se uită la mine jinduind câteodată la toate beneficiile pe care le aduce o viață ca la carte.

Mi-am scos a treia țigară și m-am gândit că poate asta ar trebui să îi ofer copilului. Proximitatea unor vieți diferite, posibilitatea unei alegeri diferite față de cursul lui genetic și poate asta era mai important ca doar sportul.

Așa am aterizat timid la Centrala de escaladă, unde totul, dar totul era exotic pentru noi. De la muzică, la atmosferă, la praful de magneziu depus peste tot, la o ușurătate a toate celor și apoi la instructoarele care aterizau din lumi vrăjite pline de arte direct în papucii de cățărat. Totul era fantastic de diferit față de cum știam eu orele de sport. Când am auzit primul Minune spus ca apelativ către mine, mi-a luat câteva secunde bune să mă dumiresc de ce mi se spune așa, doar nu făcusem nimic, de unde meritam eu atâta căldură? Nu zic nimic despre cum arătau tipii care cățărau. Pfuaiii.

Și au trecut de atunci doi ani și copilul a fost în tabere cu ei, a cățărat, a sărit, a ajuns în vârf, a picat, s-a tăvălit pe saltele, s-a murdărit ca un porc, și-a suflat în lumânări de ziua lui, s-a îndrăgostit, și-a pierdut dragostea, și-a făcut un super two-pack, a plâns de supărare la un concurs și s-a ridicat să se pregătească pentru următorul. Și în tot timpul ăsta eu am savurat o lume nouă.

Mno. Căutați un sport fain și super provocator cu un toping de aventură? Știu eu o Centrală de escaladă.