De ce ne nefericim fericirea?

Nu știu de ce ne comparăm fericirile. Ni le deșurubăm din cap și ni le punem sub lupă, iar alături de ele le punem pe ale prietenilor, cunoscuților sau vecinilor și începem minuțios să le analizăm și să le măsurăm. Facem asta numai când fericirea celuilalt pare a fi mai frumoasă decât a noastră. E împachetată în culori mai tari, în cutii mai mari și cu funde mai roz.

Căutăm obsesiv dovada că fericirea noastră e mai mică ca a altuia, că e incompletă și nu e destulă. Vrem să ne hrănim o nevoie sadică de a fi nefericiți, de a căuta greșeala din orice, de ne motiva căutarea continuă a unui altceva.

Uităm că fericirea e ce se simte, nu ce se vede. Uităm cât de fericiți am fost la nunta noastră și mai vedem numai că nu am avut așa flori frumoase ca colega sau că nu am avut așa poze frumoase ca cele pe care le-a pus un prieten pe Facebook.

Uităm cum ne-a bătut inima mai să spargă pieptul când el a zis hai să ne luăm și vedem numai că ne-a cerut într-o seară în parc și nu în excursie la Paris.

Uităm ce fericiți suntem seara când ne strângem cu toții într-o cămăruță mică și caldă să ne uităm la un film și ne gândim numai ce fericiți am fi dacă am sta într-o vilă ca a vecinului, unde nu ne-am mai înghesui pe o canapea.

De ce? De ce schimbăm minutul nostru de fericire pe tristețea fericirii altuia? De ce schimbăm amintirea perfectă pe gustul amar al unei poze din care noi nu facem parte?

De ce ne nefericim fericirea singuri?

 

 

 

4 Comments

  1. Ti-am mai zis ca-mi place cum scrii?:) Si forma, si continut. E un tip care traieste din coaching si alte chestii din astea motivatio-inspirationale, si o chestie faina pe care o zice si pe care am fi probabil tentati sa o trecem cu vederea, ca deh, ce platitudine, e urmatoarea: in fiecare dimineata, scrie pe ceva x lucruri pentru care esti recunoscator. E mai de folos sa faci asta dimineata decat seara, fiindca asa incepi ziua pe o nota pozitiva, treci cu mai multa usurinta peste rahaturi si probleme ce apar peste zi, si, adaug eu de la mine, ti se rupe de peretele altora de Facebook:) Oare daca am da 175 lei pe un carnetel cu coperta intitulata “Azi sunt recunoscator pentru…”, pictata in culori vii, din material precum catifeaua sau piele fina, cu un stilou de iti e mai mare dragul sa il tii in mana atasat, si cu pagini fine, decorate cu tot felul de motive florale, geometrice si mai stiu eu de care, de nu te poti abtine sa scrii pe ele, oare am incerca exercitiul asta? Eu zic ca da, macar pentru careva zile… Sau pana apare cineva cu carnetel mai scump si mai smecher:)

    Like

Comments are closed.