I’m on my way să îți zâmbesc tâmp

Ia de aici melodioara asta și citește mai jos.

Eu credeam că îi zice empatie să poți rezona cu ce trăiește și simte celălalt, să te poți pune în papucii lui și să vezi lumea prin ochii lui, să pleci capul și să simți supărarea și sursa ei.

Și m-am prins că chiar se cheamă empatie, până nu începi să îți alterezi starea și să iei în interiorul tău ce simte celălalt și să îți pui ochelarii lui și să îți schimbi culorile după culorile lui. De acolo mai departe se cheamă doar prostie.

Vă ziceam numa așa. E reconfortant să știu cât de multe învăț încă. Se cheamă că sunt tot tânără și încă în creștere?!

Să vă pun acum un Voltaj – Ca la douăzeci de ani?