Reflecții pe o bancă

Uită-te un pic la copilul tău și spune cum îl vezi când îți pui ochelarii perfecționismului.

Dacă îți vine să zici mototol, încearcă să zici precaut, o calitate care îl va ajuta toată viața să nu își asume riscuri inutile.

Dacă îți vine să zici fricos, încearcă analitic, o calitate care îl va ajuta toată viața să vrea să cunoască totul legat de lumea în care e, înainte să acționeze.

Dacă îți vine să zici încăpățânat, încearcă perseverent, o calitate care îl va ajuta toată viața să nu se dea bătut.

Dacă îți vine să zici împiedicat, încearcă visător, o calitate care îl va ajuta toată viața să creeze și să vadă frumos unde alții nu observă nimic.

Dacă îți vine să zici tolomac, încearcă blând, o calitate care îl va ajuta toată viața să iubească oamenii și să le facă bine.

Dacă îți vine să zici prost, încearcă să îți spui că poate nu ai explicat destul de bine și încearcă să o faci diferit.

Copiii noștri vor fi insultați, călcați în picioare și jigniți toată viața lor. Începe chiar de la grădiniță și continuă zilnic. Colegi, profesori, prieteni, necunoscuți, toți o să le pună o etichetă. Hai, încearcă să nu fii tu primul. Îmi pare rău, dar nu e perfect. E ca mine și ca tine. E creat imperfect.

Încearcă să fii tu primul care îl ajută să înțeleagă cum e și la ce poate folosi cum e. Ajută-l să vadă că nu există defecte. Reinterpretează-le tu pentru el și dă-le numele corecte și utilizarea bună. Fă asta pentru el, dar fă asta și pentru tine. Așa o să îți mai dezlipești și tu din etichete.

Îi al naibii de greu, dar încearcă să te porți cu el cum ai vrea să se poarte lumea cu el. Încearcă să îi vorbești cum ai vrea să îi vorbească alții.

Încearcă doar… Fii tu primul!