Berea cu ghimbir și Crăciunul traditional

Aveam ieri o stare de melancolie ciudată. Melancolie din aia de îți stă ca un nod în gât și îți întunecă mintea și așa alterată.

Pur și simplu nu vreau să fiu adult de Crăciun. Eu vreau înapoi Crăciunul din copilăria mea, când eu eram copil și nu aveam de făcut decât bradul și așteptatul să treacă ziua. Asta făcea ca fiecare glob să fie studiat cu minuțiozitate și plasat în locul perfect pentru el, la distanță perfectă de alte globuri poziționate perfect.

Bălăcindu-mă în butoiul ăsta de melancolie am făcut ce știe orice adult să facă ca să alunge gândurile. Am deschis o bere. Am băut-o și am așteptat anestezierea neuronală. Nimic. Nu funcționa. Melancolia asta era o blestemație rezistentă. Am mai deschis o bere. Am băut-o încet și am așteptat. Tot nimic.

Am ridicat sticla spre lumină și am căutat procentele de alcool. Nu existau. M-am uitat la ingrediente. 0 alcool. Beam limonadă de ghimbir cu nume de bere de ghimbir.

Morții mă-sii. Măcar cu băutura sunt copil de Crăciun. Am tras aer în piept și m-am decis să fiu și bărbatul casei de Crăciun. M-am îmbrăcat bombănind și am dus cu gunoiul.