Urma să fie anul MEU

Când dădeam pagina spre 2017 îmi promiteam că ăsta o să fie anul MEU. Gata cu mămica legată de glie. Copiii erau destul de mari și de independenți ( 2 și 6 ani păreau o bagatelă luați separat), deci puteam în final să am anul MEU! Să merg la concerte, la teatru, să îmi fac prieteni noi, să citesc munți de cărți, să mergem în concedii lungi și pline de aventuri, să îmi fac manechiura și să umblu numai machiată, să rup gura satului la serviciu, să iau cele mai grele proiecte, să stau la clienți în delegații ca acasă la mine, să merg la conferințe și să mă apuc de muncă și mai serios. Părea un plan perfect!

De cum a dat soarele primăverii, în loc să primesc ghiocei am primit o veste grozavă. Minunatul meu soț urma să plece pentru vreo 7 luni din țară, iar pregătirile presărate și ele de plecări  începeau din primăvară. Și așa anul meu s-a transformat în vreo 4 luni, din care primele 3 nu am făcut nimic pentru că eu chiar credeam că mai am 9 și o să am timp berechet să mă pornesc.

Iată că închei anul MEU, cu ce a fost să fie, de fapt, cel mai puternic an al meu. Anul ăsta am învățat incredibil de mult despre putere.

Am învățat despre puterea de a te descurca în orice situație, despre puterea de a cere ajutor, despre puterea de a fi calm, despre puterea de a nu lovi, despre puterea de a respira până trece panica, despre puterea de a vedea potențialul și de a profita de orice ocazie, despre puterea de a spune nu e vina ta, despre puterea de a te lăsa să plângi, despre puterea de a striga și apoi a-ți cere scuze, despre puterea de a te certa cu turci care vor doar mită, despre puterea de a alege calea mai grea și despre puterea de a zice hai măi fată că ești tare.

Puterea asta îi mega mega cool. O înjuri tot drumul, dar când ajungi la capăt, efectiv plutești. Deși totul sună ca de poveste, am descoperit șmecheria într-un moment când eram jos de tot și o ființă minunată s-a uitat cu ochii mari la mine și mi-a zis suav ceva de genul Ești singură. Da, singură. Descurcă-te. Ce, când mori vine cineva să te ia de mânuță să te ajute să treci pragul? Ești singură. Prefă-te că ești puternică în fiecare zi și la un moment dat o să îți iasă. Nu sună a speech motivațional, dar al naibii să fie că la mine a funcționat mai tare că orice altceva.

Cu o notă de încheiere, uitați-vă bine în jurul vostru și când vedeți o mamă singură spuneți-i că strălucește, chiar și cu părul încâlcit, unghiile rupte și petele de mâncare de pe haine. Se va prinde ea la un moment dat.