Managementul, ego-ul și moartea

Mă gândeam zilele astea la companii, la căsnicii și la proteste.Mă gândeam la căsnicii care reușesc să funcționeze și concluzionam cumva că o fac prin determinarea soților de a le face să funcționeze. Nu sunt perfecți, greșesc, poate chiar des, dar se luptă să le fie bine. Primul semn de moarte cred că e  apariția nepăsării. Nu mai încerc nimic. Nu mă mai lupt. Urmat apoi de groaznicul Nu îmi mai pasă.

Mă gândeam la proteste și la oamenii care merg în stradă zilnic pentru că încă le pasă. Nu cred în autenticitatea celor care se bat cu pumnul în piept întrebând de ce nu plecăm?, iar apoi închid Facebook-ul și își văd de ale lor. Cred că bărcile pe care le iubești le părăsești în tăcere și cu capul plecat.

Așa se părăsesc și companiile care deși par vii, sunt profund moarte. Viața lor se scurge picătură cu picătură când oamenii decid unul câte unul să nu mai spună nimic, să nu mai ridice întrebări, să nu mai propună schimbări și să stea în banca lor, căci oricum e degeaba. Am văzut companii care au supraviețuit pierderii clienților, nevoii de a concedia oameni, tăierilor de bugete și plecărilor celor mai buni lideri. S-au ridicat, s-au scuturat și au mers mai departe. Câteodată le-a ieșit. Câteodată, cu tot efortul, după un timp au închis ușile drepți și cu durere.

Am văzut și locuri de muncă unde oamenii stau cuminți, așteptând ziua de salariu și tot ce le pasă e să aibă o zi ușoară. Companiile astea sunt moarte, iar prohodul îl cântă managementul, în incapacitatea lui de a trece peste ego, a pleca puțin capul și a spune Și azi am ceva nou de învățat de la angajații mei. Dacă s-ar lua și numai după banala retrospectivă unde echipa recunoaște deschis că greșește, dar pot face mai bine și o să facă mai bine, ar fi de ajuns. Interesant cum se așteaptă asta de la echipe, dar cum metoda nu trece de bariera impusă de semnătura pompoasă. Stând pe o băncuță și privind de afară, ai zice că managerul lucrează pentru șeful lui și nu pentru oamenii lui.

Tot caut capitolul “The power of Humbelness” în cărțile de PMI, și numai nu dau de el.

Voi când credeți că moare o companie, chiar dacă are profit și clienți?

 

 

 

4 Comments

  1. Nu stiu cum moare o companie, dar am vazut cum se destrama o echipa in cateva luni, cum oamenii buni au plecat unul cate unul…

    Like

  2. O companie moare atunci cand nu e sincera cu angajatul, atunci cand ii da de inteles ca lucrurile merg bine, clientii sunt satisfacuti, revenue-ul creste, insa bani nu sunt destui ca sa rasplateasca angajatul pentru munca depusa si care alege din propria initiativa sa mearga dincolo de atributiile sale pentru asa zis-ul “binele companiei”.

    Like

Comments are closed.