Ascult

Ascult de zile întregi pe un repeat obsesiv o melodie și îi sorb cuvintele și clipul. Chipul lui mă fascinează, atât de sălbatic și atât de tânăr. Pentru prima dată mă simt bătrână. Încep să înțeleg micile nebunii din ultimii ani: părul ras, tatuajele, dorul crunt de mare. Sunt toate doar un urlet disperat împotriva timpului și a ce îmi fură.

Privind videoclipul ăla, îi înțeleg perfect pe cei care o iau razna la vârsta mijlocie. Cei care fug cât văd cu ochii ca să mai trăiască o ultimă dată gustul amar al unei iubiri nebune. Să mai simtă o ultimă dată cum e să atingă pe cineva pentru prima dată. Să mai miroasă o ultimă dată părul celuilalt în prima dimineață de după. Să închidă ochii și să simtă cum le fuge pământul de sub picioare când sunt strânși în brațe pentru prima dată.

Am ajuns la vârsta “e recomandat ca după o anumită vârstă”. Mamografie, Papanicolau, controlul sării, 20 de minute de mișcare zilnic, o verificare anuală de rutină, ultima șansă la o pensie privată, o ușoară alterare a ligamentelor, cremă antirid, vopsea cu acoperirea firelor albe, cel mai bun moment de renunțat la fumat, reducerea cărnii, regim mediteranean, un control cardiac, ce boli aveți în familie?, e prea multă agitație pentru noi, un concediu relaxant într-o zonă liniștită, papuci Reiker…

Mi-e dor de mare. Mi-e dor de acei 18 ani pe care nu am știut cum să îi port. Mi-e dor de tot ce nu am fost când ar fi trebuit să fiu.

Căcat! Măcar e vremea încă tânără pentru un cercel în nas.