Pinguina Morgana cea avangardistă

Jumătatea din dreapta era muștar pe jumătatea de sus și mov închis pe jumătatea de jos. Jumătatea stângă era mov închis pe jumătatea de sus și muștar pe jumătatea de jos. Era probabil cea mai urâtă geacă ce avea să calce vreodată pe holurile școlii și era a mea. Am zâmbit amar și am mulțumit. Mai aveam de așteptat vreo doi ani până când lungana de soră-mea avea să mai facă un salt spre cer și geaca ei roșie cu guler rotund și un pic de blană albă pe dedesubt avea să îmi rămână mie. Atunci numai, puteam scăpa delicat de chestia mov.

Într-o seară, păluga apare plângând în camera în care îmi făceam eu temele. Tocmai primise o geacă nouă. Roșie. Ura roșul. Era o geacă cumva ca un mare sac foarte gros care se închidea în niște nasturi ce imitau oase roșii lungi. Era interesantă și avea o croială care o făcea foarte greu de purtat de alte elemente umane non-pălugi. Eram salvată. În sfârșit geacă roșie cu guler rotund urma să fie a mea.

Păluga a plecat la facultate și într-o vacanță de iarnă, pe cel mai crunt ger posibil, am mers în vizită la ea, la capitală. Mi-am cumpărat din ceva talcioc o geacă maro deschis cu un guler imitație de blană de tigru. Era la modă și chiar nu conta că arătam oribil în ea.

Ultimul monstru a fost înlocuit de o geacă fashion icon, tot primită de la ai mei. Era întruchiparea unui pinguin galben evadat la Cluj, incredibil de pufoasă și groasă, de un minunat galben deschis. Deasupra genunchilor se strângea ușor, destul cât să creeze din depărtare, iluzia optică a unui pinguin regal, ca un fel de pinguina Morgana ce apărea șontâc pe aleile dintre cămine. La ea, am purtat în toate iernile facultății mele niște pantaloni largi, groși, de stofă neagră și niște bocanci albaștrii cu care cred că puteam urca și Piatra Craiului în mijlocul iernii. Eram o arătare incredibilă, probabil încarnarea tuturor bancurilor cu fetele de la politehnică.

După pinguin au urmat mulți ani de terapie prin shopping și de geci negre, cât mai negre, iar acum că sunt oficial vindecată, mi-am luat un palton muștar. După foarte mulți ani am realizat că totuși, cea mai faină geacă oribilă cumpărată de ai mei era cea cu muștar și mov. Cred că mă formau să fiu avangardistă, dar eu m-am încăpățânat să mă chinui în zadar să fiu la modă și m-am pierdut mulți ani în negura adolescenței, precum pinguinul prin ceața din diminețile de toamnă din Observator.

Mama, scuze…m-am ratat.

4 Comments

Comments are closed.