Lupte crunte cu mize mari

Duminică dimineață m-am trezit într-o larmă de nedescris. Am sărit speriată din pat și am alergat spre bucătărie de unde se auzeau niște strigăte înfiorătoare.

Băiatul cel mare, ascuns după ușa frigiderului, se apăra de ceea ce părea să fie un atac monstruos.

Brânza încerca să îl dezintegreze cu un fascicol laser. Roșile se aliniau pe raftul de sus și săreau în formație kamikaze spre capul lui. Iaurtul se transformase în bombe atomice și se pregătea să îl reducă la cenușă. Măslinele își ridicau capetele malefice cu sâmburii pregătiți de atac.

Șunca tăiată în felii ultra subțiri avea un plan diabolic de a-l sufoca. Vinetele ninja pregăteau feliile de ceapă camuflate perfect pe post de stele criminale. Spanacul stătea în cumpănă și aștepta rezultatele atacurilor anterioare pentru ca să decidă ce să facă. Oala de ciorbă pândea gata să îi dea lovitura finală și să îi arunce capacul în cap.

Un urlet groaznic se auzi la final. Ușa de la frigider se trânti, iar dușmanii picară loviți de materialul rece. O voce miorlăită se ridică spre cer și spuse: Mamăăă! Nu mi-ai luat nimic de mâncat! Pot să iau o bomboană?

3 Comments

  1. Oooo, cât de bine cunosc astfel de bătălie… Şi ca să-ţi dau şi eu lovitura de graţie, lucrurile astea nu se vor schimba nici mai încolo, mai prin adolescenţă. 😀

    Like

Comments are closed.