Nicio zi irosită în împărăția gafelor

Cred că în curând aș putea transforma jurnalul ăsta de bord într-o colecție cu titlul orientativ 101 moduri de a o da în bară sau cu un titlu mai sexi Ce nu o să înveți de la certificarea pentru PMI și nici de aici. 

Deși am proclamat mare și tare că probabil sunt cea mai antisocială ființă care pare foarte sociabilă, mi-am dat seama că mă alintam și de fapt mă apucă vorbitul fix când ar trebui să tac dracului din gură.

Vă ziceam eu la un moment dat că project managerul ăsta e un manipulator de informație și îmi susțin în continuare părerea de aici

Ce face blonda și divina de mine? Fix ce scrie la punctul doi, adică, fără să stea să judece prea mult transmite echipei o informație care nu folosea nimănui la altceva decât să râcâie răni din trecut. În retrospectivă stau să mă întreb de ce și singurul răspuns la care mă pot gândi e că acumulasem prea multe și am avut un scurt debușeu. Inutil și cu efecte proaste. Foarte proaste.

Îi mega complicat să poți analiza la rece ce discuții și ce informații e bine să ții pentru tine și să nu lași să treacă spre echipă pentru că nu îi ajută cu nimic și crează numai  perturbații. Ar fi trebuit să mă uit la probabilitatea ca în viitor să fie impactați de discuția respectivă și de efectul pe care l-ar avea aflarea faptului că eu știam. Și nici atunci nu aveam nicio siguranță, dar ce ar fi job-ul ăsta dacă nu echilibristică continuă?

Mno, ar trebui project managerul să țină pentru el unele discuții? Da! Ar trebui să funcționeze ca un filtru de zgomot, să curețe mesajul și să lasă să treacă numai ce e util. Cum? Mai învăț și vă spun când cresc mare!

 

2 Comments

  1. Unii ar putea argumenta ca ti-ai jucat rolul de project manager ca la carte mentionand un risc unuia din stakeholderii proiectului

    Like

Comments are closed.