Cu ce poți ajuta, dar pe bune

De câteva luni bune, de când sunt mama tânără, sexi și celibatară, am aflat că viața cu doi copii și fără soț sau bunici prin preajmă e o continuă echilibristică, în care te tot uiți în față așteptând să se termine sfoara, în timp ce universul îți tot trimite câte o plăcintă în mână sau un cârcel la picior.

Pe sârma asta a mea, am înjurat cu foc orice chestie minusculă care mi-a ieșit în cale și într-o zi m-am trezit urlând un fatidic: dar ce mi se mai poate întâmpla?, iar în altă zi am început să îmi plâng viața singură și fără niciun ajutor. Evident, acestea erau mici căderi de glicemie, iar după ce le-am tratat din belșug cu budincă de vanilie m-am luat la șuturi că de ce nu cer ajutor multora care mi-au spus: zi-mi dacă te pot ajuta cu ceva. No, faza e că pe cât de bine intenționată e propoziția asta, pe atât e de inutilă. Nu măi, nu mă poți ajuta cu nimic ce aș putea încadra eu că ar necesita ajutor într-un context normal, adică chestiile pe care chiar nu le pot face singură, căci numai atunci aș cere ajutor.

În schimb îmi dau seama că sunt lucuri mega mărunte care m-ar ajuta enorm și pe care dacă cineva le-ar face fără să mă întrebe de ce am nevoie ci să le dibuiască și să le propună direct, asta ar fi un ajutor incredibil.

M-ar ajuta enorm dacă mi-ai propune să îmi iei un copil la joacă cu copilul tău sau m-ar ajuta enorm dacă nu m-ai chema în vizită ci ai veni tu la mine, iar când ai veni mi-ai aduce niște fructe și mi-ai spăla vasele. M-ar ajuta enorm dacă mi-ai duce mașina la service sau la spălătorie, m-ar ajuta enorm dacă mi-ai plăti întreținerea și m-ar ajuta enorm dacă mi-ai lua 10l de lapte și mi i-ai urca tu sus, îți dau banii pe ei, stai liniștit. Adică căcaturi casnice pe care atunci când le împarți la doi e simplu, dar când le împarți la unu și îi mai atârni de picior și cel puțin un prunc de doi ani, nu mai e simplu deloc.

Aceste mici și insipide ajutoare sunt ca o gură de aer proaspăt și m-ar face să te iubesc etern, altfel îți mulțumesc mult pentru că vrei să mă ajuți, dar sincer nu știu ce se poate întâmpla care să mă facă să stau să mă gândesc că trebuie să cer ajutor.

Mno, eu sunt brici, dar dacă aveți prieteni pe care ați vrea să îi ajutați, acum știți cum: gândiți voi pentru ei și faceți!