No ultra premier all inclusive for sea people

Tocmai am venit din Turcia. Prima mea vacanță ultra premier all inclusive. De altfel, cel mai probabil, ultima mea vacanță ultra premier all inclusive.

Când minunatul meu soț, ăla fugit să se relaxeze multe luni în țări exotice, a declarat că nu e o glumă și chiar pleacă, eu mi-am zis că în neamul meu sunt numai femei de fier, așa că nu ratăm vacanța de vară și ne îmbarcăm spre cea mai simplă variantă posibilă: avion, microbuz, resort înstelat, mare caldă și blândă, munți de mâncare și viață lejeră. De acum încolo o să o numim: șâgâdâm turkium vacanță.

Am picat cu ale mele trei tricouri, două rochii de plajă și un costum ieftin decathlon, în ultra lux, ultra inclusive, ultra rochii de seară, ultra fițoșag, ultra comunitate rusă și turcească. Mă așteptam la asta, dar nu mă așteptam la o plajă faină, la poalele unor munți, aproape goală. Lumea ultra premier, din resortul ăsta și tind să vreau să generalizez, stă mai mult la piscină cu entertainment crew, cu bikini party, cu bunți-bunți și multă votcă cu gheață.

Seara de pe la șase, plaja era pustie, cu o singură excepție a unor români care jucau un fotbal cu super hăhăieli cât era plaja de lată. Lumea apare pe la șapte, extrem de parfumată, aranjată pentru făcut poze cu apusul, de către un fotograf profesionist, înainte de cină și spectacol.

Nu mă pot plânge de nimic în afară de pisica_diavol_otoman care s-a furișat noaptea la noi în cameră și și-a marcat teritoriul în tenișii pruncului. Am avut tot confortul din lume. Toată mașinăria care întreține sutele de turiști merge ca unsă și totul strălucește de dimineața până seara. De la spații de joacă pe plajă, la spații de joacă în interior, de la aqua park pentru copii până la mini-golf, totul e gândit pentru ca familiile cu copii să aibă o vacanță cât mai entertaining.

În mare, eram ca niște roboței pe bandă rulantă veniți să consume ce le dă resortul și nu veniți să se bucure de soare, mare, nisip, briză, apus, răsărit, baie noaptea, scoici…

Cred că cel mai acut am simțit aparenta lipsă de libertate. Evident puteam alege să părăsim resortul. Am încercat să o facem fără să apelăm la un taxi și după o jumătate de oră de mers din resort în resort, intr-o mizerie de nedescris, nu găsisem, încă, o trecere de pietoni ca să putem ajunge peste drum unde începea orașul. Am renunțat…

Evident că puteam merge la un restaurant a la carte și în resort, dar după ce am plătit masa inclusă în bilet, parcă nu ne-a mai ars și ne-am conformat să ne fie foame la ore fixe. Meniul e impresionat și practic imposibil să nu găsești ceva de mâncat, oricâte pretenții ai avea. Interesant e că fițele modistelor dispar la masă. Am văzut dive cu farfurii pline cu vârf cu cartofi pai și pangrasius prăjit sau cu baclavale.

Deși am avut tot ce am vrut( și subliniez TOT), mie mi s-a părut trist și steril și tare departe de senzația aia de vacanță cu toate simțurile și miserupism plin de nisip, care înseamnă marea pentru mine. Resortul ăsta putea sta și în deșert că tot la fel era, nu înțeleg ce căuta marea pe lângă el.

Astea mi-s primele gânduri și dacă vouă vă place genul ăsta de resort nu mă înjurați, am povestit numai preferința mea pentru altceva, ceea ce nu invalidează cât de mișto sunt serviciile unui resort. Despre adevăratele aventuri cu turci, spitale, farmacii, taxiuri, aeropoarte și bacșișul omniprezent, cu altă ocazie.