Bagaje și băgăjele

Eram în clasa a treia, imediat după revoluție. Draga de mama, să-i dea Domnu sănătate, s-a gândit că nu ar fi rău să mergem în tabără la mare. Bagajul făcut, urcat prunc în tren și tâgâdâm toată noaptea până direct la Costinești. Răsărit de soare din mare văzut din tren și emoția gâtuind stomacul. Mi le amintesc perfect.

Mirajul a mai durat puțin și în gara pârjolită din Costinești am aflat prima mea lecție de viață care mă va ajuta inclusiv azi: Nu pune niciodată în bagaj mai mult decât pot căra mâinile sau umerii tăi. În cei 3km de la gară până la tabără am mai învățat două lucruri importante: că nu există gentilbăieți și că înjuratul nu cară bagajele mai ușor. Cel mai abitir am înjurat ghiudemul bunicului. Bunicul făcea ghiudem din carne de oaie. Era așa de uscat că știam sigur că va rezista căldurii.

Ghiudemul ăla ne-a salvat de foame într-o zi când nici cei mai viteji dintre noi nu s-au putut atinge de mâncarea de la cantină. În seara aia am împărțit ghiudemul meu, pateul alteia și pâinea unui băiat și am fost fericiți. A doua zi, același băiat mi-a spart arcada într-o luptă dreaptă. Am învățat că mai bine nu mă bat căci sunt prea mică și stângace.

Seara mergeam la discotecă la Ring și dansam ca apucații. Nu consumam nimic pentru că ne țineam banii să ne cumpărăm a doua zi o cutie de suc cu pai. Nu mai văzusem niciodată așa ceva. Mai erau niște bile de gumă colorate care erau la mare preț. Am învățat și că eu făceam parte dintre copiii mai fără bani, dar că e ok și așa.

Era o fetiță superbă, blondă cu părul lung și cu niște espadrile albe. Toți băieții o invitau la dans. Am învățat și că fericirea stă într-o pereche de espadrile albe. Când am ajuns acasă mi-am luat unele. Au fost albe fix două zile. Picioarele îmi miroseau crunt și degetul mare îmi lăsase o mică urmă de unde începeau să se rupă. Poate totuși fericirea stătea într-un păr lung și blond, așa cum eu niciodată nu voi avea.

După zece zile am reluat Golgota târâtului bagajului înapoi la gară. În locul ghiudemului duceam acasă toate dulciurile posibile, cadou pentru ai mei, care cu siguranță nu mai văzuseră nici ei așa minune. Bagajul era la fel de greu. Mânerul îmi tăia umărul care suferea încă de prăjeala aplicată consecvent în cele zece zile. Măcar eu am adus ceva folositor. Soră-mea ne-a adus numai păduchi de la Năvodari. Am învățat și cum miroase petrolul aplicat pe păr săptămânal tot restul verii și cum pocnesc ouăle de păduchi.

Anul următor nu am mai avut ghiudem, dar mi-am dus cu mine și niște pantofi albi care se murdăreau mai greu și cremă de plajă. Parcă bagajul era la fel de groaznic.


Mâine plecăm la mare. Un adult, un băietan și o gâlmă atomică. Prevăd un băietan foarte nervos că și-a luat două perechi de șlapi și ditamai Insula comorii. Eu o sa fiu o divă care o să spele chiloți începând cu a treia zi.

PS: Vă rog eu frumos să vă trimiteți copiii în cât mai multe tabere.

.

2 Comments

Comments are closed.