Despre micile plăceri ale copilăriei pe care nicio prințesă nu le-ar recunoaște

Pentru că sunt la punctul de evoluție personală, altfel numit pre-criza-vârstei-de-mijloc, la care nu îmi mai prea pasă de ce crede lumea despre mine, vă pot zice două chestii care mi-au plăcut toată copilăria.

Prima dintre plăcerile mele, clasificate ca scârboase de forul adulților din viața mea, a fost scobitul în nas. Mamăăăă, ce fain era când simțeam un corp extraterestru, puțin moale și totuși tare, care locuia în nasul meu și cu maximă măiestrie găseam în sfârșit utilitatea degetului arătător și mă porneam la săpat și căutat și râmat după nenorocitul invadator. Victorioasă, îl scoteam din nas și după un mic studiu îl gustam, aflam că e un pic dulce și câteodată înainte de a-l propulsa prin aer în necunoscut, poate că îl mâncam. Oribil! Absolut oribil. Nu, nu mi-a crescut nas borcănat și nu am făcut nicio boală ciudată, numai câteodată de prea mult râmat îmi răneam un pic nasul și devenea sensibil. Atunci luam o pauza chinuitoare. Foarte chinuitoare. Soră-mea avea un radar super bun pentru scobitul în nas și noapte în pat auzeam un foarte acru: scoate-ți degetul din nas. Nu știu nici acum cum făcea asta pentru că, de cele mai multe ori, de cum ne puneam în pat, îmi trăgea un fund osos în spate și se concentra să adoarmă cât mai repede.

A doua plăcere și mai groaznică ca prima, era făcutul de pișu la duș. Mamăăăă, ce fain era, mai ales când uitam să fac pișu înainte de duș și de cum simțeam apa caldă pe mine mă apuca o nevoie groaznică de a face pișu. Aveam de ales între a ieși udă din cadă, a traversa ditamai baia, a tremura de frig și a fi nevoită să curăț baia după aia sau să las șuvoiul călduț să curgă liniștit și să mă simt și eu ca un băiat care se pișă de sus. Puteam să privesc cum fluviul galben devenea un estuar care se revărsa în micul lac creat de apă și cum încet dispărea orice urmă a infracțiunii. După aia mă spălam bine pe picioare cu săpun și frecam cada în ritm de curling. Gata cu orice îngrijorare legată de igienă. Câteodată se întâmpla totuși un lucru groaznic, cauzat evident tot de soră-mea, care din cauza pletelor ei înfunda cu păr sifonul de pardoseală și mă trezeam cu o mică inundație în baie. Atunci se complica un pic problema. Nu îmi amintesc deloc ce făceam în aceste cazuri de dezastre ecologice, dar știu sigur că aveam numai un covor de baie și pe ăla îl ridicam tot timpul când făceam duș. Așa ceva…oribil!

Era tare bine copil. Puteai să faci toate astea și lumea te certa și cam atât, doar erai copil. Acuma ca adult nu mai e așa de simplu.

Tu, prințesă sexi, faci un duș după o zi lungă și atunci el, divul sexi, gol pușcă, intră peste tine pentru un moment Oau și Oau, tu te piși la duș?. Dai să te scuzi și el sare vesel în duș și îți zice: Vai iubita mea. Ești extraordinară. Și mie îmi place să fac pișu la duș. Și dă drumul la ditamai jetul lângă piciorușele tale delicate.

Să mergem mai departe. Tu, prințesă sexi, te-ai luptat cu un nenorocit de invadator și te-ai chinuit toată ziua să îl scoți delicat suflându-ți nasul și abia ai așteptat intimitatea căminului tău să îl rezolvi. Apare divul, te privește surprins și îți zice: Pisi, era mare rău? Stai să vezi cât ditamai unul am scos eu aseară. Cred că îl mai găsesc după canapea că l-am aruncat acolo.

Am doar o concluzie: s-ar putea ca prințesele să devină prințese nefăcătoare de scârboșenii doar de frica scărboșeniilor pe care le-ar afla despre prințesul lor.