Un IT-ist și un trainer stresat într-o barcă găurită

Ora 5. M-am trezit special la ora asta cu o durere bună de stomac ca să lucrez. Prin februarie scriam niște gânduri despre Un IT-ist într-o barcă găurită și după povești pe la cafea care îmi confirmau observațiile și soluția, am decis să iau problema în mânuțele mele două.

Așa că am făcut un mic, mic, mic business case, l-am pus pe masa oamenilor cu putere de decizie și buget și am obținut undă verde să fac acest training. M-am dus la capetele luminate ale departamentelor și am cerut o listă de oameni cărora li s-ar potrivi. Când am ajuns la biroul meu cu o listă de 20 de oameni tot unul și unul, m-a lovit realitatea și mi-am zis ”Gagica, ai pus-o!”.

Mi-am făcut curaj, am vorbit cu fiecare în parte și am planificat trainingul peste o lună, ca să am timp să mă pregătesc. Ghiciți ce am făcut în ultima lună? De toate, numai prezentarea nu! Săptămâna trecută, pe drum spre o conferința minunată m-am apucat de lucru și am descoperit că aeroportul din Brno e cel mai chill loc posibil unde să faci o prezentare. Am produs învelișul, conținut bunicel, 60-70% din prezentare terminată. Asta se întâmpla acum o săptămână.

Peste 12.984 de minute de la momentul Brno, prezentarea mea e fix în același punct și iată motivul durerii mele de stomac și al rezirii la 5.

Ar fi fost mega fain să vă scriu acum relaxată pentru că am finalizat, dar nu am cum. Mi-am lăsat laptopul la serviciu, nu mi-am trimis prezentarea pe email, nu am salvat-o nici pe un stick…. Practic, m-am apucat să scriu asta, căci prezentarea îmi stă fain frumos la serviciu pe laptop.

O să ziceți că am fost mama lenei, dar jur pe roșu că nu e așa. Pur și simplu am suferit de două probleme, care în mod distractiv se regăsesc și în prezentarea mea.

Prima problemă e că nu am avut nici măcar o oră de ”flow” săptămâna asta. ”Flow”, nu știu cum să îl traduc, e o stare de concentrare maximă, necesară oricărei activități creative, în care ideile curg ușor, lin, firesc și poți produce conținut de calitate în timp optim. E asemănător cu ce simt înotătorii când se concentrează doar la mișcarea și respirația perfectă în timp ce alunecă ușor prin apă. Fără el lucrezi ca naiba de greu și nu îl poți obține când toată ziua îți e fragmentată de telefoane, întâlniri și mailuri la care trebuie să reacționezi urgent.

A doua mea problemă e că sunt așa de stresată că nu o să fac un training util, că efectiv am amânat zi de zi să îmi creez contextul pentru ”flow”. Am observat că dacă am de făcut ceva ce vreau musai să iasă bine, în loc să îmi dedic mult timp ca să pregătesc munca, mai bine las pe ultimul moment și dedic cât mai puțin timp sub stres cât mai mare. Chestia asta funcționează cumva…habar nu am cum, dar pe mine mă mobilizează sau cel puțin nu îmi mai lasă timp să mă tot gândesc dacă e bună prezentarea sau nu.

Însă, nu m-am așteptat deloc ca mobilizarea mea finală să nu aibă obiectul muncii.

Cred că de data asta am cam îmbulinat-o…

 

 

5 Comments

  1. Am reusit sa trec de partea cu trainingul util, cu greu dar am reusit si de-atunci sesiunile sunt mult mai de succes. IMi era teama de ce vor zice oamenii aia despre mine daca informatia nu le e folositoare. Indiferent ca e util sau nu, de succes sau nu, tu ramai aceasi buddy inspirata si pasionata de subiectele de interes. Ramane doar sa faci ce poti tu mai bine in conditiile date, moment in care va aparea si Flow-ul 🙂

    Like

Comments are closed.