Blonda și feedback-ul constructiv

Mă sună soră-mea acum vreo două săptămâni toată amărâtă și murată că a primit un feedback constructiv la serviciu și ea s-a tăiat toată și a început să se explice și să se bâlbâie.  Era fata supărată de nu mai putea, nu pentru ce i-a zis nenea, căci cu aia era de acord, ci cu reacția ei, nedemnă de o Xena ce se vrea ea.

După ce m-am prins că era supărată pentru reacția ei, și a durat vreo 10 minute să pot pune un diagnostic, am hășăit-o de numa numa că ce sunt prostiile astea. Ea chiar nu știe cum funcționăm? Ce se tot miră atât de reacția ei?

Draga mea blondă suavă cu picioare interminabile ( în caz că nu o știți puteți afla detalii aici: Blonda care mi-a stricat taberele la mare) m-am gândit să îți explic în scris ca să poți reciti când mai ai probleme. Cred că o să recitesc și eu zilnic.

Așa deci. Primitul de feedback constructiv este pentru creierașul nostru o activitate similară cu un atac direct. Acest feedback, când tu ai o părere bunicică despre tine ( și majoritatea o avem) este văzut de creierul nostru ca un pericol care îți periclitează atât imaginea de sine cât poate și poziția. Un atac la siguranța personală crează un răspuns instant de luptă: privirea se încețosează, inima bate mai repede, plămânii iau mai mult aer, creierul caută cu viteză explicați și răspunsuri, pumnii se încleștează și nu mai auzim mare lucru din ce vrea celălat să spună. Acestea sunt reacțiile fizice care pregătesc corpul pentru răspunsul la un atac. Peste ele se suprapune tendința noastră nativă plusată de cea dobândită de-a lungul vieții de a reacționa la un conflict: paralizăm, fugim sau luptăm. Corpul ne-a pregătit terenul pentru orice variantă și urmează ca creierul să decidă ce răspuns va adopta ( decizie care nu v-a fi luată logic ci va depinde de: câtă încredere ai în cel din față, cât de copleșitoare e persoana respectivă, cât de puțin ai dormit azi noapte, cât de mult testosteron ai în corp, cât de des ți-ai luat-o în freză când ți-ai spus părerea, câte ai acumulat până atunci, cât de puțină sau cât de multă încredere ai in forțele proprii…).

Draga mea blondă, în caz că nu te-ai prins, tu paralizezi. După bătălie, poți relua scena de o sută de ori în minte, poți da cele mai grozave răspunsuri și poți lua premiul Nobel pentru negociere, dar pe moment te comporți ca o cârpă bleagă.

Am reușit să identific trei motive pentru care pățești asta:

  1. Nu ai fost expusă la multe astfel de sesiuni de feedback constructiv și nu ți-ai educat încă mintea. Ea crede în continuare că e vorba de un atac personal și nu reușește să se detașeze de posibila critică adusă sublimei tale ființe pentru a o trata cu adevărat constructiv. E foarte greu să privești feedbackul ca o informație pe care dacă o ai și o folosești poți ieși mai bun decât dacă nu o ai.
  2. În familia ta nu ai văzut conflicte, iar dacă apărea vreun conflict era rapid înăbușit cu foarte mare împăciuire. Așa că de ce ai știi să răspunzi la ele când tu ai învățat toată viața ta că un conflict e ceva rău și de care e bine să fugim cât de mult putem.
  3. Avem ADN de blegi. Deștepți și frumoși, dar blegi.

Acum că ai înțeles mecanismul cu pricina am doar două sfaturi, ca de soră mai mică:

  1. Ar fi bine să te decizi ce feedback îți aduce valoare și ce feedback trebuie lăsat elegant să treacă.
  2. Ar fi bine să ne certăm cât mai des ca să îți exersezi mintea conflictuală și cu timpul te rodezi. O să considerăm că te-ai rodat foarte bine în momentul în care nu te mai superi când ne certăm ci îmi tragi direct una,cam ca în copilărie. Exercțiu gagica, aia îți trebuie!

Și să nu zici că nu aș face orice pentru tine.

keep-calm-and-be-awesome-like-me-324

2 Comments

Comments are closed.