Cum să te stresezi ca proasta…

În ultimele săptămâni am adormit în fiecare seară cu un sentiment pregnant de stress și cu o senzație groaznică că am prea multe chestii complicate de rezolvat și că nu am destul timp. Abia aseară mi-am dat seama care e cauza și m-am mirat de cât de incredibil de tută am fost și cum am picat într-o chestie de care știam de mult cum funcționează și că nu e bună pentru mine.

Eu am program de 30 de ore pe saptămână pe care de cele mai multe ori mi-l împart în 6 ore pe zi. Duc copiii în toate zările și pe la 8:30-9 aterizez la serviciu, urmând ca la cel târziu 16:00 să îmi strâng catrafusele ca să adun copiii de la serviciile lor și să mergem spre casă. Programul majorități colegilor mei începe la 10-10:30 și se termină undeva la 18-19. Programul clineților sau colegilor din alte țări mai vestice se termină undeva la 20-21, iar programul unui contractor care se ocupă de vânzări e atât de variabil că poate să se întindă și până la ora 23-24 indiferent de ziua din săptămână.

Toți colegii aceștia produc mailuri. Mailuri, majoritatea în timpul meu liber, și care de cele mai multe ori nu sunt de informare ci chiar necesită acțiuni pentru care nu am fost găsită online la birou.

Telefonul meu, pe care l-am schimbat recent, este mega-ocoș și proactiv deoarece vine cu o setare din fabrică care zice să îmi sincronizeze fiecare mail nou automa, să îmi bipăie și să îmi arate stresant un beculeț roșu care pâlpâie fără oprire. Evident, creierul meu de tută curioasă, ia telefonul și citește măcar headerul mesajului și după aia scanează tot mesajul și după aia zice: Fir-ar să fie, tot nu am rezolvat chestia asta? Mâine, mâine e musai., nu azi, că am și eu limite și nu lucrez de acasă dacă nu arde ceva. Așa că neuronul meu singuratic a primit deja o sarcină nouă și începe să se steseze să nu uite să îmi amintească mâine să rezolv asta. De ce face asta? Pentru că el știe două lucruri: că nu mi-am notat niciunde ce trebuie să fac și atunci el trebuie să îmi reamintească și mai știe că dimineață eu nu o să îmi mai văd mailul ca necitit și se poate să uit de el printre multe alte mailuri, deci trebuie să nu uite nici să îmi spună să le recitesc. Și așa simplu se autocrează stresul. Pun asta pe repetare de vreo 30 de ori în fiecare seară și vaii, dar simt că sunt un pic stresată.

Altfel spus…tută domnule, tută totală!

Soluția simplă mai jos:

screenshot_20170310-061906.png