Must have într-o familie cu copii plimbători de viruși

Merg joi la grădiniță să ridic minunăție de balaur de la serviciul lui și dau de prunc pe budă, chircit, palid și concentrat.

– Copil? Ce îi cu tine?

Copil zice că îl doare burta, să îl mai las un pic și după aia mergem acasă. Cu un nivel de entuziasm de parcă veneam la grădiniță și nu plecam de la grădiniță, m-a luat de mână și mi-a zis că îl cam doare burtica și să ne grăbim acasă. Au urmat o după-amiază, o seară și o noapte în care pruncul s-a mutat în baie și a tras cele mai incredibile bombe, de am alergat de câteva ori să verificăm dacă nu a spart buda sau dacă nu s-a lansat deja pe orbită.

Ziua următoare, când am decis să îl medicamentăm și să îl ținem acasă, am aflat că e vorba de enterocolită și că în grupa mare e petrecere de căcăcioși.

No, dă-i pace, că o clismă nu strică niciodată. În două zile era pe picioare și deja ne mânca ficații.

La două zile fix după ce pruncul și-a revenit, mă trezesc în mijlocul nopții cu o durere incredibilă de mațe și desfășurarea exploziilor era deja clară. No, parcă pe pielea proprie nu e chiar numai o clismă. Dar măcar se pare că enterocolita asta e visul oricărui grăsan. Să nu poți mânca și chiar dacă reușești să mănânci,  totul curge din tine, nimic nu se pune, ba chiar greutatea scade. Știu, știu, e numai apă, dar sună promițător.

La încă o zi, mă trezesc cu minunatul meu soț bântuind chircit prin casă și căutând cu viteză un loc de ușurare. Nu suna bine deloc ce se întâmpla acolo. Deloc. Deloc. No, las că o clismă nu strică niciunui bărbat carnivor. Numai bine se mai detoxifică și după aia o să aibă un ten sclipitor!

Și am început să ne uităm la micuț și să așteptăm cu teroare pogorârea spiritului împrăștiat asupra lui. Dacă se manifesta cu violența observată la noi, exista riscul de a-i zbura pampersul de pe el, deci trebuia ținut bine. Nici nu am vrut să ne gândim la deshidratare, spitale, perfuzii și alte chestii de gen.

Se pare însă că micuțul nu e atins de afecțiuni gastrice și în timp ce îl priveam mulțumiți ne-a lovit amintirea. Micuțul e singurul dintre noi vaccinat împotriva virușilor nenorociți ce produc astfel de afecțiuni. Și am respirat ușurați și la fiecare pârț îl verificăm cu maximă mirare. Cumva nu ne gândeam vreodată că o să dăm față în față cu bolile pentru care l-am vaccinat și că o să răsuflăm ușurați, dar uite de unde a sărit iepurele.

Mda, ce voiam să vă zic de fapt e că într-o familie cu doi adulți și un prunc cu enterocolită două buzi sunt MUST have! Și că o bășină nu vine niciodată singură. Și că expresia Te doare în cur de … e foarte prost folosită.

4 Comments

  1. Genial ! de mult nu am mai ras asa de bine !
    multumesc pentru acest moment si compatimesc cu populatia. Inca e bine ca nu ati vomitat !

    Like

Comments are closed.