Lăsați bunicii să-și facă de cap!

Bunicii pruncilor noștri sunt la 100, respectiv 200 de km depărtare de noi, așa că băieții pot să experimenteze ceva după care eu am tânjit toată copilăria: vacanța la bunici, unde se întâmplă lucruri minunate de care părinții află numai pe bucățele și în mult timp.

Bunicii sunt cele mai minunate ființe posibile pentru nepoții ăștia de vacanță, pentru că în cele câteva săptămâni în care îi au, minunații bunici trebuie să prăvălească peste nepoti esența iubirii lor strânsă în fiecare zi în care sunt departe.

Într-o săptămâna la bunici se pot întâmpla lucruri nemaivăzute în casa părintească. Un meniu normal al unei zile poate fi format din: clătite la micul dejun, cartofi prăjiți cu cașcaval la prânz și gogoși seara, toate asezonate cu teama bunicii ca pruncul să nu rămână flămând că altceva nu dorea să mănânce. Drumurile în parc se pot finaliza zilnic cu o mică escapadă pe la magazinul de jucării, căci era în drumul de întoarcere. Seara se poate face noapte și noaptea se poate face miez de noapte căci bunica nu obosește dacă citește o carte întreagă și gâdilăturile cu bunicul nu se opresc așa de ușor. Un strop de vin merge după un prânz copios, doar băietul și bunicul sunt ca între bărbați la masă. Înfofolitul copilului și îmbrăcatul fedeleș e musai ca să apere băietul de frig, chiar dacă nu se poate mișca foarte bine, nu mai intră în hintă și dacă s-ar rostogoli ar ajunge mai repede acasă. Împinsul de mașinute pe jos ore în șir până bunica nu își mai simte genunchii și bunicul amețește numai la văzul unei mașinuțe, e comanda numărul unu ce trebuie executată de noii sclavi ai copilului. Pupatul rudelor necunoscute e semn de bună creștere și bieții bunici realizează de fiecare dată cât de prost crescut e băietul. Și câte și mai câte de care noi nu știm nimic.

Ce voiam să zic, dar m-am luat cu amintiri pe care nu le am, e așa: lăsați bunicii să-și facă de cap că nu ne strică copiii așa cum am auzit eu azi în parc. Niciun nepot plecat în vacanță nu a murit de scurt șoc glicemic, de hiper-înfofolire, de hiper-huhurezeală sau de pupăturile salivoase ale mătușilor. Răsfățul bunicilor e una din plăcerile copilăriei, iar de o să apucăm să avem nepoți și noi o să facem la fel și o să râdem de cât de stupizi și stresați am fost ca părinți.

Vivan los abuelos!

abuelos

sursă foto: http://necesitodetodos.org/category/entorno/page/23/