Ce a fost și ce-a veni

Am văzut că lumea se pregătește de anul nou și mă gândeam că e bine să o punem de o mică socoteală ca să nu zicem că nu am cugetat la ce a fost și ce va fi.

Pe când mă distram tot mai bine anul ăsta, pe la mijlocul lui, am aflat cu stupoare că îmi pierd jumătate din echipă ( doi din patru, nu vă gândiți prea departe). Am stat și m-am gândit și răsucit și aș fi putut să ajung la concluzia că am fost un project manager destul de prost de s-a întâmplat așa ceva, dar nu am picat în capcana asta de om slab la minte, ci simțind că forțele oculte ale glicemiei scăzute ar putea să îmi încețoșeze mintea, am purces către Yummy Yung să aflu adevărul într-un răvaș cu mesaj. Nu aș fi putut face absolut nimic mai înțelept!

Căci iată am aflat că nu putem decât să ne bucurăm de ce vine, când vine. Mare înțelepciune, mare. Yummy Yung salvează destine în posibilă derivă. De anul viitor orice manajer serios ar trebui să facă un pelerinaj lunar la răvașele cu mesaj, evident facturabile la client, și drumul și răvașul.

img_20161221_152251

Pentru noul an nu am planuri prea mari, de fapt chiar mici. Las aici lista, poate vă inspiră și pe voi . E bine să știi cum vrei să pornești la drum în noul an, ca și când noul an ar fi altceva decât o altă dată calendaristică din nesemnificativa noastră viață pe care o ducem pe nesemnificativa noastră planetă, a patra din nesemnificativul nostru sistem solar aflat la periferia nesemnificativei noastre galaxii care e una dintre miliardele de galaxii existente în universul ăsta plin de sens fără sens.

Îmi doresc doar trei lucruri de la 2017:

  • să dispară sfecla de zahăr, trestia de zahăr și orice altă plată producătoare de zahăr, iar marele consiliu pământean să decidă ca fiecare familie să primească o rație zilnică de iarbă pentru ca să liniștească sevrajul zaharozic.
  • să primesc un mail într-o zi în care cineva să îmi spună serios: Doamna Banici, credem că talentul dumneavoastră se irosește în meseria pe care o faceți. Am vrea să vă oferim un job de copywriter. Știm că nu aveți experiență, dar aveți un talent incredibil. De când puteți să vă mutați la New York?
  • să pot să îngheț totul în loc timp de 3 ani și să plec cu soț să vedem lumea, timp în care toți ar fi înghețați în loc, deci ne-am putea face selfiuri la Mona Lisa singuri, după ce am împinge vreo 60 de chinezi/japonezi din fața ei.

În afară de astea, care probabil o să îmi ia foarte mult timp și nu știu dacă o să reușesc să le realizez, vreau să mai fac doar un lucru mic: când intru în casă să îmi las telefonul în geantă și să nu îl mai scot până a doua zi dimineața. Mă intrigă incapacitatea mea de a nu-mi invita serviciul și social media la masă sau în baie sau la joacă. Oribil.

Vă pupez cu drag!

 

4 Comments

  1. Dorinta nr 2 e si visul nostru….Adica ce vis?! Sigur intr-o zi vom deschide mailul si vom vedea mesajul magic…La multi ani, un an nou plin de aceeasi creativitate! 🙂

    Like

  2. Pe Haruki Murakami nu l-a invitat nimeni la New York, sa stii! A lasat totul (adica un bar pe care il detinea) si s-a apucat de scris. Lasa si tu ceva… De ex, lasa telefonul in geanta, si impusti doi iepuri deodata:))

    Cat despre zahar, iti apun IO ca se poateee! U can live sugarfree (ma refer la tot ce vine in ambalaj). Ramane de vazut cat!:)

    Si cu Mona Lisa ziceti cand, ca si noi vrem selfie acolo:P

    S-ai un An Nou cool ca tine!

    P.S. Da, ravasele sunt tari. So, “eat fucking cookie”, ca sa citez un personaj dintr-un film faaaain.

    Like

    1. Draga Corina iti spun printre soapte, imi place ce imi scrii aici, dar Haruki macar avea un bar despre care sa scrie.

      Despre zahar, nu se poate! Tu chiar nu vrei sa avem toti iarba gratis?! Mai mai mai.

      Sa ni vedem sanatoase si anul asta si sa mancam munti de ravase indulcite cu praf de unicorni.

      Like

Comments are closed.