Mai bine să ne luăm rămas bun

Adio! Așa nu mai putem. Împreună, deși ne e bine pe moment, după un timp devine tot mai greu. Nimic nu mai e ca la început și nimic nu mai arată ca mai demult. Am văzut ieri o fotografie veche pe un perete și nu îmi mai recunoșteam nici chipul. Îmi pare rău, dar e târziu și mai bine vă spun acum adio.

Adio croissante aburinde cu foile voastre subțiri, tari la început și moi și fine la final.

Adio macaron roz și gigantic, rațiunea mea aromată cu zmeură de a-l vizita pe Paul.

Adio ciocolată de casă ambalată în celofan rămas din comunism, dar cu gust tău unic de lapte praf care te poartă în copilărie.

Adio budincă de vanilie atât de fină și de delicată că fiecare urmă lăsată de o linguriță pare o sculptură în marmură.

Adio friptură la cuptor împănată cu munți de usturoi și îmbrăcată în cartofi rumeni și crocanți.

Adio ciorbă de fasole, cu ciolanul tău afumat și cu divinul tău gust de tarhon murat.

Adio pâine cu măsline mâncată în miez de noapte cu unt încălzit și cu roșii uscate.

Adio felii gigantice de telemea îmbrăcate în frunze de salată verde verde si felii de ardei și aduse laolaltă de o pâine de casă albă și pufoasă ca un vis.

Adio pizza picantă mâncată pe fugă în pauza de masă și ție cutie de Pepsi a tot și toate curățitoare.

Adio felul unu și felul doi și desert și supliment la desert.

Adio masă de seară, de noapte, de alinare, de supărare, de nervi și de petrecere.

Adio vouă. Ne va fi greu la toți, dar trebuie să rezistăm!

Să nu fim triști. Statistica ne arată că probabil cel târziu marți seara o să ne revedem și împreună o să fim niște prieteni normali pe o bicicletă minusculă și nu niște prieteni uriași pe o bicicletă normală. 😉

ebdf20cdcd3eabf2a97e49d5a3fa6c14

2 Comments

Comments are closed.