Mamăă, pisi ce sexi sunt ochelarii tăi

Pe la vreo patru ani părinții mei au descoperit cu stupoare că lumina ochilor lor, veselia zilelor de iarnă și mândrețea lor de fată mică nu vede nici cât o găină oarbă. În disperare mare au urmat multe consultații la tot felul de neni sobri și într-ale ochilor mult știutori cu diagnosticul de astigmatism hipermetropic și minunați ochi albaștrii sensibili și pe veci acoperiți de funduri de sticlă de șampanie.

Ramele de ochelari pentru copii din perioada comunistă aveau calități clare și esențiale: alb murdar transparent, cât mai groase, cât mai solide, cât mai mari, cât mai pregătite de șocurile copiilor. Dacă reușeam să rup o ramă de ochelari urma ca tata, cu o dibăcie ieșită din comun, să dea două găuri cu acul încins în jumătățile rupte ca apoi să le reîmbine perfect folosind un fir de undiță. Arătau ca noi și dovedeau multele aventuri prin care treceam eu. Dacă reușeam să sparg și o lentilă urma să mergem de mânuță la o tanti cu părul umflat de un permanent agresiv și roșu, mereu aspră și plictisită care îmi punea o lentilă nouă și apoi din vreo 25 de încercări și mișcări ușoare de rotire a lentilei reușea să îmi găsească unghiul bun al cilindrului de la care să nu am senzația că sunt Alice în Țara Minunilor.

În școala primară și cea generală auzeam de obicei apelative de genul ”aragaz cu patru ochi”, ”ochelarista”, ”fund de sticlă”, ”chioara” sau ”borcană” cam de cinci ori pe săptămâna. Nu era prea rău, mai ales că trecuse și comunismul și am găsit o ramă de ochelari mari, mov și atât de frumoși că mai am plâns de fericire când mi i-a cumpărat mama. La liceu s-a mai schimbat treaba, lumea s-a plictisit de asemenea chestii puerile și a trecut la lucruri mai serioase gen ”tocilara”. Tot pe atunci m-a lovit norocul și dioptriile mele scădeau văzând cu ochii. Prin clasa a unsprezecea puteam să merg pe stradă fără să fie nevoie să port ochelari și nu mă loveam de nimic. Noaptea aveam probleme majore în a recunoaște vreo față sau în a citi numerele autobuzelor, dar asta era ușor ignorabil comparat cu libertatea de a fi strigată ”vacă grasă” și nu ”vacă chioară și grasă”.

Prin facultate dioptriile mele s-au stabilizat la un prag civilizat și mă bucuram de o viață fără apelative legate de ochelari. Atunci s-a întâmplat ceva incredibil. Brusc, oamenii care purtau ochelari erau catalogați ca inteligenți. Nu numai că erau sigur mai inteligenți ca restul, dar nu mai erau tocilari ci erau misterioși aventurieri alături de cărțile lor citite târziu în noapte. Ochii lor miopi ascundeau mistere provocatoare.

Tot ce am învățat de la 4 până la 20 de ani era dat peste cap de moda ochelarilor aducători de inteligență si sexiciune!

Au apărut ochelarii fără dioptri. În reclame, oameni în birouri apar purtând ochelari și vorbind în fața unor grafice uriașe. Revistele sunt inundate de tipe sexi care poartă ochelari. Până și Prada și Dior au o gamă de ochelari. Mult râvnitele lentile de contact sunt lăsate acasă pentru o pereche de rame de baga cu aer boem, iar filmele porno se adaptează cu ochelarii accesoriu must-have alături de pantofii cu toc cui, în cazul aventurilor de tipul profesoară cu cinci elevi.

Aș putea fi și eu în sfarșit pe val și să pot să recunosc că nu supraviețuiesc o zi la birou fără ochelari. Dacă m-aș vedea cu un client aș alege simplu o ținută casual asortată cu ochelarii mei chic față de un sacou bine călcat și o fusta mini. Sunt în sfârșit liberă să îmi trăiesc miopia actuală (mda, pe la 25 de ani am trecut pragul de la hipermetropie la miopie) și să mă las strigată cu “Hei pisi, mamăăă ce tare arăți cu ochelarii ăștia!”.

Așa că pentru prima dată am cumpărat ceva la super reduceri de Black Friday-Week-Month, îi zicea PINK FRIDAY, și mi-am tras niste rame Bulgari de moare colega de bancă de ciuda la un preț indecent de mic. Numai trebuie să îmi dau seama ce o să fac cu posibilii admiratori. Off, din lac în puț!

PS: Dragi părinți cu copilași miopi nu mai fiți nefericiți. Perioada de ”aragaz cu patru ochi” o să treacă, iar într-o zi defectele de vedere accesorizate cu rame de firmă, priviri misterioase și tăceri cu subînțeles sunt reteța succesului în viața privată. Mersul la sală, hainele potrivite, lipsa coșurilor și frazele bune de agățat sunt o pierdere de timp dacă ochelarii sunt bine aleși!