Scrum Master-ul rupt din soare

Se pare că toți suntem în căutarea unei formule magice după care să dăm de Scrum Master-ul perfect. Am auzit atât de des zilele astea întrebarea Un Scrum Master bun ar trebui să fie tehnic sau non-tehnic? că m-am gândit să spun și eu aicișa ce cred, deși clienții care au întrebat asta nu știu încă românește. Varianta engleză va fi versiunea 2.0, dacă nu îmi desfințați voi versiunea 1.0.

Vineri a fost ultima dată când am primit întrebarea și spre negâdilarea auzului clientului i-am zis: Depinde. Nu există rețetă magică. Gagica voia să audă că un Scrum Master nu trebuie să fie implicat tehnic în echipă. Pe mine m-au prezentat la început ca un Agile Coach ( am râs și eu vreo cinci minute de importanța titlului) așa că mi-am luat în serios titulatura și i-am zis adevărul. Că noi aici prin Românica, deși avem multe vrăjitoare albe și negre și roz, deși avem vampiri și vârcolaci, deși am pus coada la prună și ne tragem din dacii liberi, cei mai bravi dintre traci, nu am găsit încă rețeta universală a Scrum Master-ului rupt din soare, genul plug-and-play pe care îl scoți din servietă, îl ștergi un pic, întorci cheița și gata cu problemele, oriunde l-ai pune.

Problema ar trebui abordată din cel puțin cinci unghiuri.

  1. Maturitatea Scrum Master-ului – Un SM care face rolul ăsta de ceva timp își poate da singur seama dacă e nevoie să iasă din zona tehnică și să facă numai facilitare, creștere și organizare sau aportul lui în zona tehnică e important și chiar bine-venit. Cu cât face rolul ăsta mai mult timp, cu atât poate să își echilibreze mai bine abordarea ca să nu treacă cu vederea aspecte importante în organizarea și dezvoltarea echipei și să nu se lase furat mai mult de partea tehnică. Cu cât un SM e mai junior poate fie să se focuseze prea mult în zona tehnică, cea de confort, sau să alunece ușor spre o prea mare rigurozitate în aplicarea rolului sau a unei metodologii. Cred că un SM junior are numai nevoie de mai mult suport și ghidare la început ca să își găsească balanța bună între tehnic și non-tehnic în care lucrează el bine, ceea ce poate înseamna ca inițial să aleagă împreună cu managerul lui ce model crede că i s-ar potrivi, ca ulterior să re-evalueze.
  2. Modul de alcătuire al echipei – Dacă echipa tocmai a fost alcătuită, iar SM-ul a fost uns numai de management, atunci musai e nevoie de un SM cu experiență sau de un SM cu maximă carismă și inteligență emoțională. Aceeași situație apare dacă echipa era deja formată și SM-ul e parașutat de undeva din eter. Fătuță/Băietul ăsta va avea niște bătălii de dat de vai de curu ei/lui. În acest context de parașutare cred că e chiar foarte indicat ca SM-ul să fie implicat tehnic în echipă, altfel e posibil să fie văzut ca un mini-manager și îl handicapăm un pic chiar de la început.
  3. Maturitatea echipei – Aici e simplu. Se aplică parțial formula: implicarea SM-ului e invers proporțională cu maturitatea echipei. Echipă junioară, recomandabil SM cu multă experiență, implicat inițial mai mult în zona de organizare și creștere, iar după ce lucrurile încep să funcționeze implicarea tehnică majoritară vine de la sine. Echipă mai matură, recomandabil un SM bun tehnic, cu implicare tehnică, dar ca rol poate fi începător.
  4. Contextul proiectului – Trebuie să vă gândiți la cât management al clientului și al dependințelor trebuie să facă SM-ul. Dacă contextul cere multă muncă în zona clientului atunci sau alegeți un SM non-tehnic, care de fapt e un Project Manager dar foarte apropiat de echipă, sau alegeți să aveți și un PM, iar SM-ul poate fi orientat tehnic fără nicio problemă.
  5. Contextul companiei – Dacă aveți o companie ierarhică cu roluri rigide bine definite care tocmai adoptă un model de organizare mai autonomă a echipei, să zicem că tocmai au aflat că dacă fac Agile orice necaz se rezolvă miraculos, atunci problema trebuie gândită mult mai profund și poate analizată chiar împreună cu oamenii care vor face acest rol.

Acestea fiind spuse, cred că nu există o formulă sigură și mai mult cred că depinde și de ce vor să facă cei ce au acest rol ca să își păstreze motivarea pe termen lung. Un om tehnic care își ia energie din zona creativă, pus să facă un rol de SM non-tehnic, oricât de bun ar fi nu o să găsească nicio plăcere în acest rol. Un om tehnic care este atras de zona de facilitare, creștere și organizare a echipei o să își vadă calitățile și dorințele ignorate dacă e pus să facă cât mai mult tehnic și doar minimul necesar de organizare. Un om non-tehnic care este atras de zona de SM și are în focus numai zona asta poate ajunge să ignore partea tehnică a proiectului și să nu mai împingă către inovație tehnică și excelență în calitate.

Ca și conlcluzie: depinde de context, dar experiența unui SM poate fi mai importantă ca alegerea între tehnic și non-tehnic. 🙂