Jurnalul unui voluntar amator – Episodul cu prunci

Acum ceva timp mă lăudam singură prin curte că am pus și eu vreo 60 de puieți în Pădurea Transilvană 3.0. Dă Doamne ploaie și vremuri blânde să apucăm să bem și noi o zmeurată la umbra lor când am fi bătrâni și slabi la beutură.

Când am văzut că dau iarăși strigare oamenii ăștia de la Tășuleasa mi-am zis că am bea și o bere la umbră de pădure mai aproape de casă, așa că am convins pruncul și încă două gagici faine, ca mine ;), să purcedem la plantat, fie vreme rea sau bună.

Echipa Vulturii Pleșuvi Mâncători de Ciocolată a fost formată din trei mămici și trei prunci. Pe parcurs am mai adunat un prunc, că ne-am gândit că e prea simplu cu trei, așa că eram echipa perfectă de a da piept cu dealul.

Ne-am luat fășia și am ciocănit pământul ( Alin Ușeriu a venit cu expresia asta grozavă care l-a distrat teribil pe pruncul meu) de cu dimineață ca să salutăm vietățile. Și am salutat așa: 67 de râme, 23 de larve de omizi, 1 mușuroi de furnici cu 254 de furnici locatare permanent și 87 de ouă, 3 gândaci negrii și 1 scarabeu. Ne-am cerut scuze de la toți, i-am observat, mângâiat și astupat la loc și sperăm că nu ne-am stricat karma cu tot atâtea vietăți omorâte de care nici nu știm.

Printr-o grozavă muncă de echipă, în care doar un prunc s-a ales cu o așchie în deget, am reușit să ne terminăm rândul și niciun erou nu a abandonat munca. Secretul reușitei a fost pauzele dese de alimentare a Vulturilor Pleșuvi cu ciocolată, croissante, turtă dulce, mere și alune.

Ce vreau eu să zic e că deși aveam îndoieli maxime că pruncul meu o să facă față, am rămas picată total în admirația lui. Nu numai că a săpat cu lăbuțele lui câteva gropi, a adus și a plantat toți copăceii noștri, dar când un coleg i-a propus să lase sapa și să se joace i-a răspuns serios: ”Nu pot! Am venit să muncesc.”

Ajuns acasă i-a explicat foarte serios fratelui lui că a fost să facă oxigen pentru noi și că a văzut niște larve albe și gigantice.

Aș zice să s-a prins ceva de el, nu numai noroi.

tasu

 

Fotocredit: cuiva de la Tășuleasa, dar nu știu cui. Dar faine poze! Mulțumim!