O întâlnire cu Alfred Hitchcock

De vreo două-trei săptămâni piciorul drept îmi e râcâit de o durere dubioasă. A început cătinel, s-a mărit încetișor și duminică m-am trezit că nu mai puteam umbla mai deloc. Am luat un Nurofen, am băut un ceai de mușetel, am afumat casa cu bețisoare feng-shui și am zis un piei drace de aici.

Nu a funcționat deloc. Luni nu am mai putut urca scările, iar mișcarea de rață beată începea să mă deranjeze serios. Soț a zis că mă dă afară din casa dacă nu mă duc la doctor, așa că am pus mâna pe telefon, am sunat repejor la clinica unde uzina mi-a dat asigurare ( să dea Domnu sănătate la toți cei de la uzină) și iată-mă programată la Reumatologie.

Deschid timid ușa și în fața mea apare un Alfred Hitchcok la adâncă bătrănețe. Nici nu i s-ar fi putut potrivi mai bine specialitatea de Reumatologie. În momentul în care m-am prins că nu aude foarte bine, am început să am mici dubii. Mă așez frumos, timid, ca la un bunic acasă și încep să povestesc ce mă doare. Din când în când mă întrerupe cu întrebări scurte de genul:

– Și vă doare când mergeți?

-Da. Atunci mă doare cel mai tare.

-Hmm. Păi nu ar trebui.

După câte un răspuns de gen privește lung către piciorul meu și mai întreabă ceva. Îi răspund și primesc iarași un hmmm. Alfred era în mijlocul unei căutări. Zeci de întrebări se aprindeau și se stingeau în mintea lui, pistele pe care mergea se confirmau apoi se prăbușeau una după alta. Nimic nu se lega. Se oprește și îmi spune cald:

-Știți, noi medicii suntem de multe ori numai niște observatori ai minunilor naturii. Dacă nu v-am putut pune un diagnostic de la început atunci cel mai probabil e o durere ciudată care nu are nicio importanță. Nu știu ce poate fi, dar în fiecare zi învăț lucruri noi.

În mod interesant, deși ar fi trebuit să mă cam sperie treaba asta, pe mine m-a liniștit. Iată un doctor care are atâția ani în spate că nu mai are niciun orgoliu de apărat.

Din aceeași serie au urmat următoarele monologuri extrem de simpatice:

-Neurologic nu aveți nimic, căci reflexele sunt bune. O tumoare nu e, căci ați simți-o. La ecograf nu au ce să vadă, că doar e un mușchi. Ce să vă zică la ecograf? Că aveți un mușchi?

-Ce diagnostic să vă trec eu aici? Hai să zicem mialgie. Da, o să îi zicem așa. Vă dau un anti-inflamator și vedem cum evoluează. Să vă trimit și la niște analize totuși, poate vedem ceva legat de inflamție. Vedem noi ceva, oricum.

După asta am povestit despre Eleganța ariciului. O avea pe birou și ajunsese pe la mijlocul ei. A fost tare simpatic. Mi-a explicat conceptele filozofice pe care le vede în carte și paradoxul cultului incult.

La final ne-am urat sănătate și că ne mai vedem.

Mi-am luat anti-inflamatorul și nu mă duc la alt medic decât dacă peste 5 zile nu o să mai pot umbla deloc!

 

 


Dacă ți-a plăcut ajută-l să ajungă cât mai departe. Nu uita de un like, un share, ceva acolo…

2 Comments

Comments are closed.