Să plecăm sau să mai stăm?

De mulți ani ne bate gândul să plecăm din țara asta, dar de-a lungul timpului am adunat multe atașamente personale care ne opresc tot timpul să o facem.

Mă mai apucă și când văd știri de genul ăsta și mă uit la filmulețele în care niște bărbați în toată firea, pregătiți pentru situații de urgență în care trebuie să apere și protejeze populația, se poartă de parcă îi atacă ISIS sau când reporteri avizi de senzațional nu știu cum să ne sperie mai tare. Mă întreb de ce să mai stăm?

Visăm la Canada cu ochii deschiși. La o societate mai calmă, mai respectuoasă și mai tolerantă prin cultura de masă. Evident că au cu toții uscăturile lor și că ce visăm noi nu o fi chiar așa, dar măcar credem că știm că ar putea fi mai bine la aspectele menționate mai sus.

După ce aproape sunt cu gândul la ”Gata, plecăm! O să fie mult mai bine pentru copii”, automat mă lovește ”Și dacă plecăm în Canada ce am rezolvat”? Probabil o să o ducem un pic mai bine și dacă în orașul de lângă noi nu se împușcă nimic și nimeni, atunci suntem liniștiți în ignoranța noastră. Romania si nebunia ei dispar brusc. Închidem ochii. Punem capul pe pernă. În ce lume frumoasă și bună trăim.

Dacă stăm aici, în afară de a ne minuna zilnic, ce putem să facem? Că eu nu văd nicio pârghie prin care un simplu om poate schimba o nebunie. Nicio pârghie prin care o sută de oameni pot schimba o nebunie. Indignări, petiții și share-uri pe Facebook ajuntă fix albina.

Să nu ziceți Cioloș și să ridicați din sprânceană. Știți peste câte luni sunt alegerile? Tic-tac Cioloș PAC!

Suntem ca un organism plin de metastaze unde nu știi ce organ să încerci să salvezi primul ca să poți salva oragnismul și mai mult de atât suntem ca un pacient care sare de la un doctor la altul și fiecare încearcă de la zero tratamentul propriu cu pătrunjel, mărar sau propolis.

Și atunci nu mai bine pui capul liniștit pe pernă și începi cu timpul să visezi dulce la țărișoara ta de peste ocean pe care ai părăsit-o cu greu?

 

 

2 Comments

  1. Asta cred ca e dilema fiecarui roman vorbitor de o limba straina, cu ceva studii superioare, ceva cultura generala si ceva experienta de viata. Si mai ales copii. Ca daca tu ca parinte esto dispus sa manci o coaja de paine ca odrasla sa manance o bucata de cozonac, parca ai vrea totusi sa manance cozonacul ala intr-un loc, intr-o tara unde poate realiza ca mai exista si altceva decat cozonac, unde orizonturile sunt nelimitate. Daca poti sa ii oferi copilului tau casa proprie la 18 ani si asta totusi nu te multumeste, e clar ca deja esti canadian:P

    Like

    1. Ai inteles perfect ce vroiam sa zic mai ales prin orizonturi nelimitate, ca de trait mai bine nu cred ca noi am trai cu mult mai bine. Sunt insa multi care ar trai mai bine si motivele lor de plecare sunt diferite de ale noastre.
      Cat despre casa la 18 ani, nici nu m-am gandit pana acolo. Eu as fi bucuroasa sa aiba parte de o scoala buna la 18 ani si posibilitati infinite de zbor 😉

      Like

Comments are closed.