De trei ani încoace gura nu-mi mai tace

Dragilor, se fac acușica trei ani de când am început să-mi las gândurile să zburde liber pe aici în căsuța mea de sticlă. Pentru mine a fost un exercițiu grozav de expunere la critici pe care am învățat să le iau fără să mi se mai încețoșeze privirea instant. Dacă la serviciu primești feedback pentru ce muncești și te poți cumva detașa ca persoană de munca ta, aici la mine pe pagină când iau o palmă e pentru ce și cum gândesc, deci mai personal de atât nu ar putea fi.

Mi-am făcut preteni virtuali, am cunoscut culmile succesului ( sună așa bine că și eu râd de asta) și am cunoscut și frustarea maximă de a scrie ceva ce mie mi se pare bun dar primește zero apreciere din exterior. Am băgat de seamă ce înseamnă social media și mi-a tremurat degetul pe refresh de 100 de ori pe zi după ce am publicat ceva fain.

No, ce vreau io să vă zic e că parcă m-aș apuca de ceva nou. Cred că am prins miezul din gogoașa asta e vieții și pentru mine e curiozitate și încercări noi tot timpul. Așa că aș vrea să fac vreo trei lucruri mai departe și timp mai mult nu știu de unde să scot. M-aș apuca serios de germană și aș învăța să cânt la chitară și aș vrea să citesc ceva istorie, poate înțeleg pasiunea soțului meu pentru ea. Mai am un vis, dar e așa de greu, de nici nu îl zic ca să mă leg cu el la cap.

Știu că v-ați obișnuit cu logoreea mea multi-săptămânală, dar dacă nu vă tăvăliți de dorul meu atunci eu o să o iau mai ușurel…mult mai ușurel. 😉

 

Să fiți iubiți! Keep cool and Rock on!

 

2 Comments

Comments are closed.