Gărdulețe mii și mii

Voi ați observat că una dintre marile obsesii ale micuței noastre țărișoare sunt gărdulețele? Mici, mijloci, de metal, de lemn, de beton, cu ochiuri, cu găuri sau fără să lase nicio rază de soare să treacă, numai îngrădit să fie.

Se ia un bloc. Se plantează gard viu de jur împrejur și repejor se vine cu un gard cu ochiuri mari de metal ca să îngrădească spațiul verde din fața blocului.

Am mai multe teorii legate de necesitatea acestui gărduleț.

Ar putea să sprijine gardul viu și să se asigure că nu poate pleca la plimbare. Doar e viu, nu? Numai că boscheții stau pe propriile ”picioare” și nu au nevoie de sprijinător. Deci: nu.

Ar putea să oprescă câinii din a se ușura în spațiul nostru verde, care oricum nu e folosit de nimeni la nimic. Poate ar fi mai bine să se ușureze acolo decât pe trotuar unde călcăm cu toții într-o veselie, dar nu știu dacă devine neplăcut pentru cei ce stau la parter. Numai că mă îndoiesc că patrupezii ar putea trece oricum prin boscheții ăia și fără graduri de metal. Deci: plauzibil, dar spre nu.

Ar putea să țină melcii să nu fugă din spațiul sigur și să se avânte în viața periculoasă de pe trotuar. Numai că ochiurile alea mari nu îi opresc deloc și în plus de asta cine suntem noi să împiedicăm melcii să trăiască periculos? Deci: nu.

Ar mai putea să creeze un barieră mentală pentru hoții cărora li se pare prea simplu să intre pe ușa blocului și ar încerca să sară un gărduleț, să se ascundă în boscheți și de acolo să pândescă un geam deschis. Numai că hoții nu cred că au bariere mentale și e destul să sune la interfon să zică că e poșta și îi deschide oricine. Deci: nu.

Ar putea folosi ca măsurător atunci când taie cineva gardul viu ca să îl poată tăia perfect drept. Astfel nu o să avem boscheți inegali și văluriți! Deci: plauzibil.

Explicația care îmi place mie e o combinație de înalt simț estetic și de mania posesiunii. Nu mă gândesc nicio secundă că cineva a făcut o afacere mică. Gărdulețul îți dă senzația de ordine și de mână de gospodar care îngrijește cu drag blocul. Plus că nu mai există dubii că iarba și tufișurile alea sunt ale blocului, da? E îngrădit frumos, e clar că e a cuiva și nimeni să nu își bage nasul acolo, nici câini și nici hoți și nici vecini curioși!

Convenim că ne place frumosul? Dar frumosul nostru, nu al altuia. Da? Să fim înțelesi corect!

2 Comments

Comments are closed.