Nu o să îți recomand nicio carte

Nu! Nu o să îți recomand nicio carte de beletristică! Nu îmi fac cont pe Goodreads nici picurată cu ceară și nu o să scriu despre nicio carte care îmi place.

Cititul e o experiență profund intimă. Cartea pe care o țin în mână azi rezonează cu mine azi, cu ce se întâmplă în mintea mea, în familia mea, cu serviciul meu, cu prietenii mei, în microuniversul meu. Ea îmi place mie azi. Azi o savurez și azi iau din ea cuvintele care îmi spun ceva. Mâine poate o să o văd cu totul alți ochi. Tu nu ai cum să fii eu azi. Tu nu ai cum să rezonezi cu acea carte la fel ca mine. Așa că, oare cum ți-aș putea recomanda eu o carte fără să știu ce gândești în intimitatea ta?

Îmi aleg cărțile după titluri, după zona din care vin autorii, după cum le miros paginile și după ce citesc câteva minute din ele. Stau în librării mult timp și îmi iau timp să aleg un teanc serios de cărți, iar bucuria de a pleca cu brațul plin e parfum curat. Așa că de ce ai vrea să îți răpești experiența asta și să te duci direct la librar să ceri un titlu?

Dacă îmi place un autor atunci îl devorez până mă îmbib atât de tare de el de nu mai pot citi nici măcar o pagină. Am trecut prin perioade extrem de variate în care am devorat autori și scrieri total diferite și am sărit de la scriitori grei și profunzi la aventuri apoi la romantici și apoi la science fiction. Adică o varză totală, fără nicio logică. Am avut perioada Tolstoi, perioada Hesse, perioada Hemingway, perioada Rebreanu, perioada Lungu, perioada Asimov, perioada Llosa, perioada Ishiguro, perioada Murakami, perioada Zafon, perioada Fitzgerald, perioada Bulgakov, perioada Mahfuz, perioada Houellebecq, perioada Schlink, perioada Munro, iar acum sunt in perioada Kawakami. Așa că de ce ai vrea recomandări de la cineva care nu se poate decide ce cărți îi plac?

Cărțile nu te formează. Contrariul e o idee romantică în care eu nu cred. Copilăria, părinții, frații, școala, strada, vecinii, bunicii, locul și timpul în care trăiești, ce ai avut și ce nu ai avut, ce ți-ai dorit și la ce ai tânjit te formează. Cărțile pot numai să îți arate universuri și experiențe la care tu nu ai fost expus. Sunt doar povești, de multe ori minunate, dar doar povești. Nu cred că vreun adolescent a citit Mândrie și prejudecată și s-a gândit că vrea să fie dl Darcy când va fi mare și ce are oare de făcut ca să ajungă așa. Nu cred că un exercițiu de imaginație, pe care îl faci cu bagajul tău personal, te poate forma fără ca tu să nu ai deja sentimentul, ideea sau nevoia aia acolo. Poate te ajută sau îți confirmă un drum, dar nu cred că în perioada de formare, care este copilăria și adolescența, tu poți învăța din altceva decât din propriile experiențe. Așa că, de ce ai vrea să știi ce citesc eu? Oricât de minunată aș fi, nu cărțile m-au făcut eu. (Mama, știi că tu m-ai făcut minunată, nu? 😉 ) Nu mai bine asculți ce zic niște oameni care sunt critici de meserie?

No..dragă, îs nașpa și egoistă de fapt ..știu…

2 Comments

  1. Esti minunata! Hmm, este o postare foarte diferita de restul, dar nu pentru cum ai scris-o ci pentru ce am simtit eu in ea, poate oi fi eu de vina, nu stiu, dar parca e prima data cand reusesc sa vad mai mult din tine, din tine cea care esti nu din cea care vrei sa fii. Si ma bucur 🙂

    Like

Comments are closed.