Total system malfunction

Treaba stă așa: de sâmbătă tușesc ca un tabacist înrăit care a fumat Carpați timp de 20 de ani și în fiecare dimineață când ajung la serviciu e tot mai rău. M-am gândit serios că am alergie la muncă și am încercat să nu fac nimic jumate de zi, dar nu a funcționat. La un moment dat când nu mai aveam voce de la tușit am sunat timid la medicul de familie căci poate ar fi bine să mă vadă un pic.

Ne trezim miercuri, îmi iau cea mai grozavă fustă galbenă posibilă, mă duce minunatul soț la muncă, totul se anunța grozav. Pe la ora 10:00 simt un mic disconfort stomacal, foarte asemănător cu enterocolita de care tocmai scăpasem. În jumătate de oră am început să dau la rațe ca după cea mai cruntă noapte de beție. Și am ținut-o așa toată ziua. Nu-i bai, o mică curățenie pe interior nu strică niciodată.

Joi dimineața mă trezesc cu o durere cruntă de cap, cu frisoane și cu nasul curgând roiuri roiuri. La naiba! La ora 13:00 programare la dentist făcută de vreo două săptămâni, ceva de neratat! Stând acolo cuminte mă gândeam ce fac dacă mă apucă tușitul sau vomitatul? Eram un real pericol pentru doamna doctor. Am avertizat-o, mi-a zâmbit, și-a pus masca și mi-a recomandat o anestezie serioasă.

La prânz merg la doctor și spune atâta: vai doamna Banici, dar dumneavoastră șuierați când respirați. Asta sună a o bronșită agravată, chiar îndrăznesc să spun a pneumonie interstițială. Am primit un diagnostic așa de secsi că nu mă puteam opri din tușit. Aerul condiționat bătea ca o briză tropicală în cabinet. A mai constatat că îmi e așa de rău la birou, nu de la alergia mea la muncă, ci de la aerul condiționat. E clar că nu mai pot munci la uzină în asemenea condiții.

Azi am decis să lucrez de acasă, e cald și bine și tușesc simțitor mai puțin. Pot să îmi pun și picioarele pe birou. Îi grozav. Dar nuu, ce e asta? De ce am picioarele pline de bube roșii care mă gâdilă? Peste toate am mai făcut și o alergie? La naiba! La naiba! La naiba! De 3 ori la naiba!

Cred că ceea ce se întâmplă e o defecțiune totală a sistemului meu de operare. Ce mă enervează cel mai tare e că încep să mă gândesc serios la ce îmi tot zice mama legat de faptul că nu am cele mai bune gene, de oboseala cronică pe care o duc pe picioare de vreo cinci ani, de alimentația șuie, de ne-mersul la bazin de prea mult timp și că trebuie să am grijă de carcasa asta care începe să dea rateuri.

Acuma, cu siguranță, săptămâna viitoare după ce sistemul se pune pe picioare o să uit că ar trebui să iau un pic mai în serios treaba asta, căci eu sunt veșnic tânăr doamnă! Oricât mi-ai spune, timpul nu își ascute ghiara! Sunt tânăr doamnă, tânăr!

4 Comments

  1. 5 ani de oboseala cronica?? Nu suna bine… Se impune un an sabatic, cu multe supe, smoothies si calatorii:D

    Like

Comments are closed.