Electric Castel dintr-o biblioteca din Cluj

În 2014 eram un pic însărcinată. În 2015 aveam un bebe un pic cam mic. În 2016 nu prea aveam scuze, doar poate prea multă oboseală și o enterocolită.

Nu sunt un fan al muzicii de gen. Ascult cu plăcere Dub Pistols, dar cam atât.

Electricul de anul ăsta a fost pentru mine o urmărire cu maxim interes a tot ce se vorbește și se vede legat de festival. Am fost un mic ”stalker” timp de patru zile și pe scurt așa a arătat distracția:

De miercuri încep sa se facă planuri de plecare. Joi deja e atmosferă de vacanță și pe coridoare auzi numai ore de îmbarcare și locuri de întâlnire. Noaptea apar primele poze neoficiale și selfiurile pe Facebook.

Vineri biroul e pe jumătate gol și glumele cu noroi și ploaie se aud din majoritatea conversațiilor, chiar dacă vor merge sau nu la castel. 

Sâmbătă și duminică știi exact cine cu ce s-a luptat, ce culoare are pelerina fiecăruia, cu cine a mers, ce a ascultat și cât e de fericit sau de praf la castel. Apar primele articole cu bune și rele. În același timp pagina oficială a EC e bombardată de nemulțumiți și de plângeri, la care cineva răspunde politicos și cu promptitudine.

Apar pozele oficiale: culori incredibile,  decoruri de vis, râsete, oameni dansând în transă, multă ploaie și puțin noroi. 

Luni, bula se sparge.

Nu știu cum e la Electric Castel. Sunt convinsă însă că e o experiență, nu un concert. De la modul cum e gândit, la modul în care e organizat, la show-ul făcut de oamenii ăia, totul pare făcut să te lase cu un gust de nebunie frumoasă. Cred că poți să fii fan Iron Maiden și să mergi fără să clipești la EC. La fel cum poți să fii fan Skrillex și să mergi fără să clipești la Rock the City. Experinența pe care vrei să o ai e peste muzica pe care vrei să o asculți, iar asta te face să te lupți cu ploaie, frig sau noroi și să îți mai iei bilete și la anul.

Asta e senzația pe care o adun de trei ani din poveștile pe care le aud și din febra care ne apucă pe toți în săptămâna cu EC. Ăsta cred că e miezul din gogoașa EC.

Sper că la anu vă scriu din noroi și nu din bibliotecă, despre un festival care mă fascinează. Dați o geană mai jos să întelegeți de ce. Asta căutăm cu toții, experiența asta în slow motion: