Mâncarea sănătoasă te poate omorî

Ziua 1, ora: 5:43 : Cu ochii cârpiți de somn și stomacul întors pe dos de enterocolită deschid frigiderul. O duhoare medie mă lovește în toate simțurile. Nu am ce vomita, așa că nici nu mai alerg la baie. Închid frigiderul și beau niște apă.

Ziua 2, ora 6:30: Prima zi în care aș mânca ceva în afară de ceai. Deschid frigiderul. O duhoare puternică mă lovește în toate simțurile. Deschid cutia de ”prospături” și încep să miros. Orice aliment duhnește. Arunc toată brânza. Dau de o șuncă crudă. O miros. Duhnește. Arunc și șunca. Arunc o cutie de iaurt și o sticlă de sana. Gata! Cred că asta a fost tot.

Ziua 2, ora 17:30: Foame! Deschid frigiderul. O duhoare cruntă mă lovește în toate simțurile. Nu mai am aparent nimic de aruncat, în frigider mai sunt numai niște ouă. Oare ele miros? O sun pe mama. Mă consult cu singura ființă atotștiutoare de pe planetă în expirarea ouălelor. Concluzia e că nu ar putea fi ouăle, dar dacă ele sunt stricate și eu le mănânc atunci pe lângă enterocolită pot să fac și o toxiinfecție. Decid să mă mai gândesc, dar pentru siguranță arunc și toate legumele.

Ziua 3, ora 7:15: Am o revelație. Dacă frigiderul a fost șters în ziua anterioară zilei 1 cu aceeași spălătoare cu care s-a spălat vaza de flori împuțite atunci totul se explică. Deschid frigiderul. Duhoare cruntă! E asta sau ouăle. Nimic altceva!

Ziua 3, ora 15:00: Scot toate sertarele. Frec tot cu bicarbonat. După aceea frec tot cu oțet. Cumpăr mâncare proaspătă. Gata! Am scăpat.

Ziua 4, ora: 10:00: Bună dimineața soare! Deschid frigiderul. O duhoare incredibilă mă lovește în toate simțurile. Mama mă-sii. Mă apuc de mirosit fiecare sertar. Nu se poate! Am cumpărat niște piept de pui proaspăt și e stricat? Incredibil. Îl arunc. Acum chiar e gata.

Ziua 4, ora: 16:00: Duhoare. Duhoare peste tot! E clar, ouăle sunt de vină. Le arunc!

Ziua 5, ora 7:00: Oare mai pute? A murit ceva în frigider? Deschid frigiderul. Duhoare cruntă. Există o zână a frigiderelor care mă poate ajuta? Îmi ridic ochii întrebător spre cer. Ia uite, o pungă de păstăi uscate de roșcove stă pe ușă, pe sertarul cel mai de sus, la care nici nu ajung. În spatele ei, pitit frumos un cub de drojdie. Îl miros. O mie de cuțite otrăvite mi se înfig instant în creier. Vomit. Am găsit duhoarea.

Am doar o concluzie: Singura mâncare sănătoasă din frigider mi-a distrus 5 zile bune din viață. Spuneți NU roșcovelor bio!

6 Comments

  1. Despre roşcove nu ştiu ce să zic dar un cub de drojdie, uitat în dulapul din bucătărie, era cât pe ce să ducă la evacuarea întregului bloc. Crunt a fost!
    Am procedat ca tine: scos tot din dulap (asta după ce m-am prins că de acolo miroase, nu de la gunoi că am dezinfectat găleata, nu din cămară că am scos tot la purecat şi am aruncat multe borcane fără vreo vină, nu din frigider) am aruncat cutii nedesfăcute de ceai, plicuri de zahăr vanilat şi praf de copt. Aşezam, mirosul la loc în 10 minute. M-a nenorocit trei zile până am descoperit într-o cutiuţă, sus de tot, unde de obicei ţin sticluţe cu esenţe, sursa tsunamiului: cubul de drojdie.
    Şi după ce mi-am revenit din şoc am realizat că ăia care au inventat treaba aia din folclor cu metoda de răzbunare pe proprietari ciufuţi sau pe fostul, fosta care rămâne cu casa, adică aia cu oul băgat în ţeava de la draperie, n-a uitat drojdie prin dulapuri. 😀

    Like

    1. Nu ca m-as bucura ca au patit si altii, dar si ceaiuri nedesfacute? 😀 M-a mirat ca a mai durat vreo 2 zile pana a iesit mirosul de tot din frigider si ma intrebam daca nu cumva mai e si alta imputiciune

      Like

      1. Păi, la disperare, am aruncat tot ce credeam eu că poate mirosi. Mai aveam pachete de şerveţele şi bureţi de vase, asta ţineam în dulăpiorul ăla. Şi pe alea nu le-am aruncat, că atât am putut gândi. Dar da, în rest tot. Şi ceaiuri şi prafuri de copt şi zahăr vanilat. Numai drojdia nu, că nu o vedeam. 😀
        Cred că a ieşit greu. Şi nasol e că în frigider, dacă ai ceva descoperit, urgent prinde miros.

        Like

Comments are closed.