Să dăm bine la client

La mega espresorul de cafea, azi dimineață, eu și două dintre doamnele care fac curat cu noaptea în cap la noi la uzină:

Apare șeful lor zâmbind. Merge direct la una dintre dânsele și îi desface un șiret cu care avea prins șorțul la spate.

Urmează conversația:

-Nu îmi dați ața jos.

-De ce? ( o dă jos și o aruncă la coș)

– Îmi e larg șorțul și îmi pică de pe umeri. Mă deranjează.

-Nu îți prinzi cu ață că arată urât. Uite ce urât arată. ( îi întinde cu mâna șorțul la spate pe care tronează frumos sigla firmei)

-Păi cum să fac, că eu sunt mai slabă și îmi e mare?

-Ce mărime e ăsta? E L. Păi mai împlinește-te și tu. ( se uită rânjind la mine așteptând o aprobare)

Mi-am luat cafeaua și am plecat.

Nenea pare de treabă cînd are interacțiuni cu noi. Sper că făcea numai pe simpaticul și după ce am plecat i-a căutat un șorț mai mic și s-a purtat frumos.

Oricum ar fi, reacția lui spune așa de multeeee despre cum trebuie să se prezinte la client angajații lui versus confortul lor…

Sunt cu ochii pe el!

 


PS: Era să folosesc expresia: ”afară îi vopsit gardul, înauntru leopardul” și uita-ți ce am aflat:

6 Comments

  1. În America, omul era deja în plin proces pentru hărțuire sexuală. Gîndind tîmp la un capăt de ață care i-a schimbat destinul.

    Like

  2. Moaaaamaaa ce m-am “inervat”! Iti spun eu ca n-a glumit. De cele mai multe ori, sefuletii astia, ultimii in ierarhie, sunt niste mici tirani. Evident, exista si exceptii, dar ma indoiesc ca tu ai dat peste una. Sa ne tii la curent! 😉

    Like

Comments are closed.