Eu și prietenii mei imaginari

Am avut azi un moment din ăla de om mare în care dintr-o întâmplare banală ajungi să îți pui întrebări existențiale. Mi-am servit singură întrebarea și habar nu am avut să răspund la ea. Simplă ca bună ziua: de ce scrii pe aici ce îți trece prin cap și te expui gratuit cu bune și rele oricui ar putea avea acces la inepțiile tale? Mama mi-a pus întrebarea asta de multe ori, dar am ignorat-o cu zâmbetul pe buze, până azi când Mihai Vasilescu, fără să vrea, mi-a ridicat asta la fileu. Sărut-mâna nea Mihai! Dau o bere!

Acuma, să o luăm pe aia cea dreaptă: prea bine nu scriu, prea interesant nu scriu, prea multă lume nu citește. Nici nu o să se schimbe asta curând având în vedere că fără o motivație de a fi tot mai bun, nici scriitura nu are cum să se îmbunătățească. Așa că îngroș și eu rândurile blogărașilor grupa mică și veșnic piștirică, plini de speranțe, dar senini și nemișcați ca o oaie pe o pășune montană.

Bunn, am rumegat puțin și am câteva răspunsuri rapide la întrebarea: nu ai nimic mai bun de lucru, măi muiere?

  1. M-am plictisit să povestesc numai cu prietenii mei imaginari. Ei mă aprobă tot timpul. Măcar așa mai primesc o palmă din când în când.
  2. Mustesc de atâta înțelepciune și experiență de viață că e și păcat să nu ajut alți oameni și să îi las să se chinuie fără sfaturile mele.
  3. În casa asta e haos și nu mă mai ascultă nimeni! Măcar aici pot să par o mămicuță perfectă.
  4. Mă străduiesc și eu din greu să par interesantă. Până acum nimeni din viața reală nu și-a dat seama de asta.
  5. Nu mai vreau să dau bani la psiholog. Mi se pare că l-am plictisit si pe el. Aici pot spune aproape tot ce îi spuneam și lui și mai învăț și gramatică.
  6. Dacă zic familiei că trebuie neapărat să scriu deoarece mă așteaptă fanii, am măcar 30 de minute de liniște totală.
  7. Mă chinuie talentul rău și cum deja am picat examenul și la pian și la violoncel, încerc o chestie unde pot să interpretez lipsa de feedback ca o oră proastă de publicare în care FB-ul mă îngroapă în News feed.

Atât! Deocamdată! Mă mai gândesc la noapte.

Să fim cu toții sănătoși, că până nu găsesc altă jucărie, povestesc pe aici ce mai zic prietenii mei imaginari, fără pretenții sau așteptări prea mari.

 

 

 

One Comment

Comments are closed.